Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Obiceiuri şi tradiţii din bătrâni

sfantul gheorghe

Creştinii prăznuiesc astăzi ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, sărbătorită potrivit calendarului religios în data de 23 aprilie a fiecărui an și marcată ca atare și pentru credincioşii de rit apusean.

De sorginte nobilă, Sfântul Gheorghe s-a născut în ţinutul Capadochiei, într-o familie înstărită şi cu mare credinţă în Iisus. Tradiţia spune că a trăit în epoca împăratului Diocleţian, într-o perioadă când Cezarul îi prigonea aspru pe toți mărturisitorii lui Hristos.

După ce viitorul sfânt a rămas orfan de tată, mama a decis să se mute împreună cu fiul său în Palestina. Gheorghe a urmat o carieră militară în armata romană şi a reuşit să avanseze ierarhic până la demnitatea de comandant în oastea împăratului Diocleţian. Acesta din urmă a înăsprit, în anul 303, represaliile împotriva acelora care credeau în Iisus, dar n-a reuşit să-l determine pe Sfântul Gheorghe să renunţe la statutul de creştin. De aceea, el a fost întemniţat şi a fost supus unor torturi cumplite, pentru a se lepăda de Mântuitorul.

Deşi lovit cu suliţa, tras pe roată şi aruncat într-o groapă cu var nestins, cel ce avea să dobândească mucenicia a continuat să-L mărturisească pe Iisus şi a reuşit să scape cu viaţă, prin minune dumnezeiască, după toate chinurile. Mai mult, tânărul comandant a săvârşit el însuşi un miracol în perioada cât a fost întemniţat, înviind trupul unuia dintre cei întemnițați laolaltă cu el.

Râvna și credința sa l-au preschimbat în pildă vie pentru unii dintre oamenii de seamă din vremea aceea, făcând ca un renumit magician al curţii imperiale şi însăși împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se convertească la creștinism. Întrucât Sfântul Gheorghe a respins numeroase onoruri oferite de împăratul Diocleţian în schimbul lepădării sale de Hristos, suveranul a poruncit uciderea lui Gheorghe şi a Alexandrei. Amândoi au fost decapitați în ziua de 23 aprilie a anului 303.

Marele Mucenic Gheorghe, venerat cu evlavie de creștinii ortodocși și catolici, apare în icoanele celor două biserici apostolice într-o postură marțială. Toți îi recunosc imaginea clasică, în uniformă militară, călare pe un cal alb, străpungând cu suliţa un balaur, dar mai puțini știu legenda care stă la baza acesteia.

Povestea spune că Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena din provincia Libiei de un balaur înfricoșător. Pentru a îmblânzi reptila uriaşă care teroriza cetatea, locuitorii din Silena au hotărât să-i dea de mâncare propriii lor copii. În chiar ziua în care un demnitar al oraşului urma să-şi jertfească unica fiică şi să i-o dea drept hrană, sfântul, aflat în trecere pe acele meleaguri, a ucis fiorosul balaur. Potrivit legendei, fata salvată de la moarte a legat cu o sfoară leşul creaturii şi l-a cărat în cetate, unde i-a dat foc.

O altă cunoscută ipostază a Sfântului Gheorghe ni-l înfăţişează îmbrăcat într-o mantie roşie, culoarea specifică martirilor, dar şi ca războinic, ca tribun militar în veşminte patriciene, purtând o platoşă sub mantie, o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă. Purtătorul de biruință a continuat să săvârșească minuni și după trecerea sa la cele veșnice iar mormântul său, situat în localitatea Lod din Israel, a devenit loc de pelerinaj. Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române şi patronul spiritual al Angliei, Georgiei, Germaniei Lituaniei, Portugaliei şi Greciei, dar şi al unor oraşe precum Moscova, Veneţia ori Geneva.

Obiceiuri şi tradiţii din bătrâni

În cultura populară tradiţională, Ziua Sfântului Gheorghe este asociată cu începutul verii pastorale. În unele zone ale țării, după liturghie, credincioşii primesc la biserică flori de liliac. Bătrânii spun că, în ziua Sfântului, este bine ca uşile şi ferestrele casei să fie împodobite cu ramuri de salcie, la fel ca porţile gospodăriei, căci această plantă are acum puteri magice şi-i apără pe oameni de boli şi de pagubă.

Un alt ritual asociat zilei de 23 aprilie este acela al cântăritului. Cei care îl respectă sunt încredinţaţi că astfel vor fi sprinteni tot anul. Tot acum se dă foc gunoaielor şi vechiturilor, iar cenuşa rămasă se amestecă foarte bine cu untură, cu care se ung uşile, pentru a îndepărta spiritele rele, care vin în acestă noapte şi intră în adăpostul animalelor să fure sporul casei: laptele şi ouăle.

Fetele care vor să fie iubite şi să-şi găsească sortitul trebuie să semene în această zi busuioc. Când acesta va înflori, ele îl vor purta împletit în cosiţe sau îl vor da în dar feciorilor pe care-i îndrăgesc.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *