Secretarul Primăriei Timișoara poate construi liniștit, colegii țin de șase

Declarațiile pompoase de genul „Îmi doresc ca Primăria Timișoara să fie o instituție curată, în care să se muncească cinstit, în slujba cetățeanului. Dacă știe cineva persoane din Primăria Timișoara care cer sau primesc mită, care nu-și fac datoria tocmai ca să ajungă să primească ceva sau orice alte nemulțumiri au, rog acele persoane să-mi facă mie cunoscute toate aceste lucruri negative, ca să pot lua măsuri. Sper să nu existe, dar dacă există, sper să fiu ajutat să fac curățenie” nu reprezintă decât noi mostre de fanfaronadă și ipocrizie ale primarului Timișoarei, Nicolae Robu, resursele acestuia în domeniu părând inepuizabile.

Am prezentat, în ultima perioadă, ilegalități flagrante, cu nume și prenume, cu subiect și predicat, petrecute în instituția pe care, teoretic, Nicolae Robu o conduce, însă fanaticul muncii, așa cum singur se prezintă, n-a avut nici o tresărire. Mai mult, e foarte posibil să le fi impus și subalternilor săi să păstreze tăcerea cu privire la subiectele care-l incomodează. Pe el și pe cei din camarila sa.

În 25 septembrie am expediat pe mail-ul primăriei un set de întrebări, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile publice. După un chin prelung, luni am primit răspunsurile.

 

Și tăcerea e un răspuns

O parte dintre ele, pentru că, de exemplu, funcționarii primăriei nu sunt încă în stare să explice cum a ajuns o fetișcană fără experiență, dar probabil cu „pedigree”, să ocupe, peste noapte postul de director al Servicului Public Creșe Timișoara, fără să susțină nici un concurs! Să fim iertați, dar detaliul că e pila funcționarei cu apartament în Tenerife – am numit-o pe șefa Serviciului Resurse Umane, Rodica Aurelian – nu poate constitui un argument pentru această stare de lucruri! Încă o mostră de meritocrație marca Nicolae Robu…

Deci, despre numirea tinerei Patricia Chelbu-Goje într-o funcție importantă, nici un cuvânt, Primăria Timișoara n-are nici o explicație. OK, trecem mai departe.

 

Schelele, cât costă schelele?

Al doilea subiect pe care l-am prezentat în ziarul nostru și la care municipalitatea n-a avut nici o reacție, ba, mai mult, viceprimarul Dan Diaconu n-a mai catadicsit ulterior să ne răspundă la telefon a fost cel legat de haosul de la Clinica ORL, unde schelele au fost abandonate de muncitori, iar mizeria și praful sunt la ele acasă.

În răspunsul sosit ieri pe adresa redacției, ni se comunică următoarele: „Lucrarea de reabilitare (…) a avut ordin de sistare încheiat ca urmare a problemelor de natură tehnică apărute în derularea execuției lucrărilor, respectiv a tehnologiei de asamblare a profilelor ce intră în componența casei liftului. Data la care proiectantul a predat dispoziția de șantier este 11.09.2017 (…)

După primirea dispoziției de șantier beneficiarul a transmis constructorului ordinul de reluare a lucrărilor începând cu data de 18.09.2017. Precizăm faptul că sistarea lucrărilor pentru un obiectiv de investiții nu se poate face doar parțial, din considerente contractuale și de succesiune tehnologică a activităților de construcții. Lucrările au fost oprite la fațada clădirii deoarece și aici a fost necesară clarificarea unor aspecte de ordin arhitectural”.

Cu cât stau schelele mai mult timp agățate de zidurile Clinicii ORL, cu atât mai mulți bani ies din bugetul public

 

Acest superb răspuns este semnat de șeful Direcției Generale de Urbanism și Dezvoltare Urbană, Magdalena Nicoară, și de șeful Biroului Construcții și Instalații, Adina Suiu, fiind întocmit de un consilier de la acest birou, Cosmin Preda.

Care sunt acele „aspecte de ordin arhitectural” de la fațadă ce n-au fost „descoperite” de la început și nici măcar când lucrarea era sistată din cauza problemei liftului nu ne mai dezvăluie trioul de mai sus… Răspunsul elaborat al „specialiștilor” primăriei care dezvoltă Timișoara în forță, conform viziunii marelui strateg Nicolae Robu, ocolește adevărul din culise: schelele alea nu stau pe gratis acolo, cu cât stau mai mult timp agățate de zidurile Clinicii ORL, cu atât mai mulți bani intră în buzunarele cuiva. Restul e praf în ochi.

 

Hotărârile consiliului local, bune de șters geamurile

În sfârșit, al treilea set de întrebări viza mușamalizarea cazului Simonei Drăgoi, încă secretar interimar al Primăriei Timișoara, care a rămas bine-mersi cu terenul primit de la municipalitate în 2006, deși nu și-a construit nici până astăzi casa, așa cum erau regulile jocului.

Dacă răspunsul celor de la Urbanism este un non-răspuns și atât, în schimb, „explicațiile” funcționarilor de la Direcția Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse reprezintă pur și simplu o minciună grosolană. Șeful acestei direcții, Mihai Boncea, și șeful de birou Călin Pîrva ne spun, în esență, următoarele: în condițiile în care Legea 15/2003 precizează că dreptul de folosință asupra terenului va fi retras dacă beneficiarul nu începe construcția într-un an de la primirea terenului, iar Simona Drăgoi a respectat această prevedere, pe cale de consecință, distinsa lor colegă nu avea de ce să fie sancționată cu retragerea dreptului de folosință. O minciună ordinară.

Hotărârea Consiliului Local nr. 47/2006 spune clar că doamna Drăgoi trebuia să rămână fără teren

 

Unu la mână: Legea 15/2003 mai spune, la același articol 6, și că respectiva construcție trebuie realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Asta presupune încadrarea într-un anumit termen, în perioada de valabilitate a autorizației de construire, nu presupune că începi construcția în 2006, o abandonezi un deceniu și o finalizezi peste alți 20 de ani! Asta nu înseamnă că respecți legea, ci că te ștergi pe picioare cu ea.

Doi la mână: în argumentarea lor, cei doi funcționari mai sus menționați invocă și hotărârile de consiliu local nr. 350/2005 și 154/2006, în baza cărora Simona Drăgoi a primit terenul, doar că își dau singuri cu firma în cap. Lucrând cu materialul clientului, am citit în HCL 154/2006 că proiectul acesteia avea la bază „Hotărârea Consiliului Local nr. 47/28.02.2006 privind atribuirea în folosinţă gratuită pe durata existenţei locuinţelor a 40 de parcele, pe str. Armoniei nr. 4-6”. Și, ce să vezi, dacă ai curiozitatea să lecturezi HCL 47/2006, vei vedea că acolo, la articolul 6, scrie negru pe alb: „Beneficiarul terenului pentru construirea unei locuinţe proprietate personală este obligat să înceapă construirea locuinţei în termen de 1 an de zile de la data atribuirii terenului şi să finalizeze în termen de 2 ani de la obţinerea autorizaţiei de construire”.

Greii Primăriei Timișoara fac scut în jurul Simonei Drăgoi

 

Când a obținut Simona Drăgoi autorizație de construire? În 12.10.2007! Când trebuia să fie gata construcția? În 12.10.2009! De când trebuia Primăria Municipiului Timișoara să o sancționeze pe șefa Serviciului Administrație Locală, actuală secretar interimar, Simona Drăgoi? De acum opt ani! Colegii dumneaei nu doar că nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu atunci, dar ne și mint în față acum. Legea tăcerii funcționează perfect în minunata „famiglie” din Primăria Municipiului Timișoara.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 Răspunsuri “Secretarul Primăriei Timișoara poate construi liniștit, colegii țin de șase

  1. Prea lung articolul, amețim cititorii prin meandreale ingineriilor financiare. Același pcr același sistem clientelar dinainte de ’89

      1. Felicitări domnule Brindescu pentru profesionalism și pentru incăpățânarea cu care va faceți meseria. Din ’88 încoace tot sper sa putem schimba societatea în bine dar constat ca gratie insolenței și nepriceperii populației sistemul se repliază pe alte poziții in jurul factorilor de putere.
        Multă sănătate și sa auzim numai de bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare