Revoltă pentru pământ într-o comună din Timiş

Manastiur

* Mai mulţi locuitori din Mănăştiur, inclusiv un grup de consilieri locali, susţin că, prin complicitatea și acceptul autorității locale, crescătorii de animale au rămas fără 110 hectare de păşune * Suprafața a fost concesionată, în 2009, unei firme din Timișoara înființate cu puțin timp înainte de organizarea licitației * Consilierii locali nemulţumiţi au depus mai multe memorii, în care l-au acuzat pe primarul Ionel Curuți că a închis ochii la degradarea terenurilor, necurățate de firma respectivă, în loc să rezilieze contractul și să concesioneze suprafețele cu pricina crescătorilor de animale din comună

 

Dacă în reședința de județ, Timișoara, unde expunerea – nu doar cea mediatică – este mult mai mare, o grămadă de funcționari publici, indiferent de rang, n-au nici o emoție în a-și urmări interesele personale, în detrimentul celor ale comunității pe care sunt plătiți să o servească, vă puteți ușor imagina ce se întâmplă la nivelul satelor și al comunelor…

Spre exemplu, în comuna Mănăștiur (satele aparținătoare sunt Pădurani, Remetea-Luncă și Topla), vara anului 2009 le-a adus crescătorilor de animale o mare „bucurie”: suprafața totală de pășune a fost diminuată cu 110 hectare, pe care primăria le-a concesionat pe o durată de 49 de ani, în urma unei licitații, unei firme din Timișoara, SC Bala Agro Invest SRL.

Promisiuni solemne

Înființat cu puțin timp înainte de organizarea licitației, în 12 iunie 2009, „sereleul” cu pricina s-a angajat, prin contractul de concesiune semnat cu Primăria Mănăștiur, ca pe cele 110 hectare situate pe raza satului Pădurani, să creeze, în maximum cinci ani, o plantație de aluni și de nuci, după ce, în prealabil, ar fi „îmbunătățit, curățat, scarificat, discuit terenul, în vederea realizării scopului propus” (art. 7.2 din contractul de concesiune).

Se mai vorbea în contractul de concesiune și de „fertilizarea terenului concesionat”, de „realizarea unui foraj” sau de „dezvoltarea zonei prin crearea de locuri de muncă”, fiind prevăzută și o clauză specială, care spunea că dacă concesionarul nu va realiza investiția în termenul prevăzut, cinci ani, „contractul se considera desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere sau altă formalitate”. Prețul concesiunii era o redevență anuală în valoare de 87 euro pe hectar, stabilită în urma licitației, pe care concesionarul urma să o plătească primăriei pe durata contractului.

Cinci ani cu mâinile în sân

Lăsând la o parte faptul că, din start, scoaterea din circuitul agricol a unei suprafețe considerabile de pășune era, în mod evident, o lovitură dată crescătorilor de animale din comună, ceea ce a provocat revolta mai multor locuitori ai Mănăștiurului, inclusiv a unor consilieri locali, a fost faptul că acea clauză inclusă în contractul de concesiune care prevedea că nerealizarea investiției în termen de cinci ani atrage desființarea de drept a contractului a fost ignorată de concedent, adică de Primăria Mănăștiur. Da, după cinci ani și jumătate de la semnarea contractului, concesionarul nu făcuse nimic pe suprafețele primite, care, ca atare, aproape că se transformaseră din pășune în… pădure!

Nu contează ce vezi tu, contează ce-ți spune primarul că ai văzut!

Revoltați, cum spuneam mai sus, după expirarea termenului de cinci ani, patru consilieri locali – Aurel Crista, Daniel Gruescu, Dumitru Zamfirescu și Valeriu Benescu – au înaintat mai multe memorii către Consiliul Local Mănăștiur și către primarul Ionel Curuți, prin care solicitau constatarea nulității contractului și concesionarea respectivei suprafețe crescătorilor de animale din zonă.

Conform declarațiilor unuia dintre cei patru consilieri locali, Aurel Crista, primarul Ionel Curuți a ignorat respectivele memorii, cu o singură excepție. În ianuarie 2015, printr-o adresă, edilul-șef al comunei le-a comunicat petiționarilor următoarele: „s-a verificat și concesionarul a respectat clauzele contractuale; având în vedere că terenul nu a mai fost lucrat, concesionarul l-a curățat în vederea realizării scopului propus; terenul a fost curățat, fertilizat și s-a realizat un foraj”. Așadar, la Mănăștiur nu contează ce vezi cu ochii tăi, contează ce-ți spune primarul că ai văzut…

Memoriu fără efect

Cei patru petiționari nu se lasă și sesizează, din nou, în februarie 2015, Consiliul Local Mănăștiur, învederându-i următoarele: „Actul de concesiune a fost încheiat cu încălcarea gravă a intereselor comunei, prin inserarea unor clauze ce avantajează clar concesionarul, în dauna și detrimentul comunei noastre (…) Concesionarul poate decide în mare măsură soarta contractului, iar acest lucru se face cu complicitatea și acceptul autorității locale. El obține avantaje materiale substanțiale și necuvenite, fără a face NIMIC, prin simplul fapt al încasării subvenției de la APIA, în condițiile în care redevența plătită de concesionar comunei este neînsemnată (…)

primar Manastiur

Primarul Ionel Curuţi

 

Din anul 2009 și până în prezent, concesionarul nu și-a îndeplinit obligațiile sau le-a îndeplinit în foarte mică măsură, doar atunci când noi am făcut sesizări, însă nu cu scopul de a-și executa cu bună credință contractul, ci doar pentru a crea aparențe și a induce în eroare, intenția sa fiind una vădită, aceea de a se sustrage rigorilor contractuale și a câștiga timp pentru încasarea în continuare a subvenției. Situația se perpetuează de-a lungul anilor în mod suspect. Probabil că există interese oculte pentru menținerea acestui contract. Considerăm că autoritatea locală trebuie să urmărească și să deservească interesele comunității locale și ale crescătorilor de animale din zonă, primii care trebuie să beneficieze de pășune și subvenție, în raport cu alte persoane sau firme care nu au nimic comun cu localitatea și urmăresc doar obținerea de venituri necuvenite. Deși ne-am adresat Primăriei Mănăștiur, arătând că nu au fost îndeplinite obligațiile din contractul de concesiune sus-menționat, ni s-a răspuns că acest lucru nu este real. Noi am solicitat în continuare formarea unei comisii care să se deplaseze la fața locului și să constate realitatea de fapt, însă, fără rezultat, așa încât am constituit noi comisia respectivă, care a făcut investigațiile necesare, finalizate cu concluzia că societatea concesionară nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate decât în foarte mică măsură (după expirarea termenului de cinci ani), doar în scopul de a crea confuzie și justificări. Drept urmare, vă rugăm să convocați de urgență concesionarul la sediul primăriei pentru discutarea și consemnarea în scris a NULITĂȚII contractului de concesiune, pentru neexecutarea obligațiilor din caietul de sarcini în termenul de 5 ani. În cazul în care concesionarul nu se va prezenta sau va refuza semnarea actului, este necesară formularea unei acțiuni judecătorești având ca obiect constatarea nulității absolute”.

Evident, nici acest memoriu nu a avut mai mult succes: primarul Ionel Curuți, având de partea sa majoritatea consilierilor locali, a lăsat lucrurile așa cum erau.

APIA către concesionar: banii înapoi!

Pornind de la susținerile celor patru consilieri locali, am încercat să obținem informații care să confirme sau să infirme declarațiile acestora. Căutând pe portalul instanțelor de judecată, am descoperit că respectivul concesionar, SC Bala Agro Invest SRL, se află în plin proces cu… Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), filiala Timiș! Ca să nu intrăm în detalii tehnice, vă spunem pe scurt care este miza procesului. Concesionarul suprafețelor despre care am vorbit mai sus le-a prezentat, în 2013 și 2014, la APIA ca fiind pășuni, solicitând subvențiile prevăzute de lege pentru categoria respectivă de terenuri. Firma a primit banii, dar apoi, în urma unui control, APIA a sesizat că solicitantul nu deținea nici un animal care să pască pe respectivele „pășuni”, astfel încât a întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin care s-a stabilit că beneficiarul, SC Bala Agro Invest SRL, a încasat niște sume necuvenite. Altfel spus: banii înapoi, domnilor!

Decizia APIA a fost contestată în justiție de concesionar, instanța de fond, Tribunalul Timiș (secția de contencios administrativ și fiscal), dând câștig de cauză celor de la APIA, perdantul înaintând recurs, care se va judeca la Curtea de Apel Timișoara. Bun, până una-alta, aveau oamenii ăia dreptate că firma care a obținut contractul de concesiune a celor 110 hectare de pășune încasa niște bani necuveniți? Aveau.

Întrebări și răspunsuri

Sigur, întrebarea logică este de ce a solicitat concesionarul subvenții APIA pentru pășuni și nu pentru plantații de aluni sau nuci, că doar și pentru acelea se acordă subvenții? Simplu, pentru că, la vremea respectivă, firma respectivă nu curățase nici un centimetru pătrat de teren, darămite să planteze vreun puiet… De ce n-a făcut asta? La fel de simplu: pentru că nu s-a sinchisit să respecte o altă clauză a contractului de concesiune, care spunea că, „după încheierea contractului de concesiune, concesionarul are obligația de a începe procedurile legale de schimbare a destinației terenului din pășune în livadă de pomi, pe cheltuiala sa”.

oi

Din 2009, păşunile pe care pasc oile s-au împuţinat

 

Vă mai amintiți că cei patru consilieri locali susțineau că în contract au fost inserate clauze care avantajează concesionarul în defavoarea primăriei? Ei bine, ce credeți că se prevedea în contract în cazul în care, în maximum șase luni de la semnare, concesionarul nu ar fi reușit schimbarea destinației agricole a terenurilor?

Nici mai mult, nici mai puțin decât că „concesionarul poate depune o întâmpinare scrisă către concedent în care explică demersurile realizate în vederea schimbării destinației agricole a terenului și solicită rezilierea contractului de concesiune”.

Bun, și dacă, după expirarea termenului de șase luni, fără ca această schimbare a destinației terenurilor să fi avut loc, concesionarul nu solicită rezilierea contractului, ce putea face primăria, conform contractului de concesiune? Răspuns: nimic, contractul nu prevedea nimic în acest sens!

Treziți din somn după șase ani

În fine, pe fondul problemelor cu APIA și al sporirii nemulțumirilor oamenilor, concesionarul începe, în primăvara anului 2015 – adică după aproape șase ani în loc de șase luni!!! – demersurile pentru schimbarea destinației suprafețelor respective din pășune în livadă, făcând o cerere în acest sens la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Făget. Doar că, deloc surprinzător, în 19 mai 2015, registratorul Mircea Tomescu respinge cererea SC Bala Agro Invest SRL, explicându-și, cu argumente, decizia dată în dosarul respectiv.

Principalul argument în respingerea solicitării concesionarului a fost următorul: legea nr. 86/2014 pentru aprobarea OUG nr. 34/2013 a stabilit că schimbarea destinației pajiștilor este interzisă, excepție făcând obiectivele de investiții aprobate anterior intrării în vigoare a legii, pentru realizarea cărora este necesară scoaterea definitivă din circuitul agricol a unor suprafețe de pajiști. Or, cum solicitantul a prezentat un proiect de înființare a unei plantații de nuc emis de-abia în 16.02.2015 de Stațiunea Didactică Timișoara, era clar că nu se încadra la excepțiile prevăzute expres de lege. Cu alte cuvinte, concesionarul se trezise mult prea târziu să solicite schimbarea destinației suprafețelor primite de la Primăria Mănăștiur, legea tocmai se schimbase!

O comparație clarificatoare

Cum solicitantul s-a prevalat de existența încă din 2009 a contractului de concesiune, registratorul i-a explicat, în încheierea de respingere, cum stau lucrurile și din acest punct de vedere: „De asemenea, nu există un document care să demonstreze existența unui obiectiv (proiect) de investiții aprobat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 86/2014. Existența contractului de concesiune nu reprezintă un obiectiv de investiții aprobat, deoarece prin caietul de sarcini și contractul de concesiune s-a precizat scopul concesiunii, adică înființarea unei plantații de pomi. Dacă am accepta punctul de vedere al petentului, care susține că simpla existență a contractului de concesiune reprezintă <obiectiv de investiții aprobat>, atunci în cazul unei concesiuni pentru construirea unei case, nu ar mai fi nevoie de un proiect de construcție aprobat prin eliberarea unei autorizații de construire, ci doar simpla existență a contractului de concesiune ar fi suficientă și legală”. Scurt și cuprinzător, nu-i așa? Se pare că nu.

Când ești șef, n-ai nevoie de argumente

Un citat celebru spune că, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Asta s-a întâmplat și în acest caz: peste exact o lună, cererea de reexaminare formulată de SC Bala Agro Invest SRL s-a bucurat de un succes fulminant! Șefa Serviciului Publicitate Imobiliară Timiș, Magdalena Iernuțian, a desființat încheierea subalternului de la biroul din Făget, admițând cererea concesionarului de schimbare a destinației suprafețelor respective, din pășuni în livadă.

Spre deosebire de funcționarul din Făget, doamna din Timișoara a fost mult mai eliptică în explicații, argumentându-și decizia într-o singură frază: „Analizând actele depuse la dosar se constată faptul că (…) terenul ce face obiectul cererii a fost concesionat încă din anul 2009, în scopul înființării unei livezi prin crearea unei zone de plantații de aluni, nuci și plantații nucifere”. Atât? Atât. Și cum rămâne cu argumentația pertinentă și extrem de ușor de înțeles a subalternului din Făget? Nicicum. Interesant, foarte interesant…

Mai e mult până departe

Odată depășit și acest obstacol, concesionarul a început, în sfârșit, în vara anului trecut, să curețe de vegetație forestieră o parte din suprafețele primite de la Primăria Mănăștiur și să planteze nuci.

Aurel Crista

Consilierul local Aurel Crista ne arată ce înţelege primarul prin „terenuri curăţate”

Doar că nici până la această oră – după aproape șapte ani de la semnarea contractului de concesiune! – nu s-a întâmplat acest lucru pe întreaga suprafață concesionată, de 110 hectare. Mai precis, conform datelor pe care le-am primit de la domnul Aurel Crista, în jur de 50 de hectare sunt plantate cu nuci, 30 de hectare au fost doar curățate de vegetație forestieră, dar n-au fost pregătite pentru plantare, iar alte 30 sunt necurățate, cu vegetație forestieră abundentă.


Plimbare cu tractorul pe suprafețele „curățate”

Am fost la fața locului, am fotografiat puieții abia plantați de nuci, după care am vizitat și suprafețele ajunse din pășune… pădure, din cauza necurățării lor, accesul fiind posibil doar la bordul unui tractor… Am stat de vorbă și cu câțiva ciobani, care ne-au mărturisit că ar fi plătit și ei o redevență de 86 de euro pe hectar, ba chiar mai mult, dacă s-ar fi pus problema concesionării suprafețelor respective pentru pășunatul animalelor, nu pentru realizarea de plantații de aluni și nuci.

Banii sau oamenii?

Cum era și normal, i-am pus primarului din Mănăștiur, Ionel Curuți, întrebarea firească: „De ce n-ați reziliat, după trecerea celor cinci ani în care nu s-a făcut nimic, contractul de concesiune cu firma respectivă?”. Răspunsul primarului: „Nu era imperativ acest lucru, nu era în avantajul comunei, pentru că acest contract aduce venituri la bugetul local”. Adică nu a contat că 110 hectare au rămas imobilizate atâta amar de vreme, în timp ce crescătorii de animale se înghesuiau cu oile și vacile pe restul pajiștilor rămase, primarul era bucuros că intră redevența anuală de 86 de euro pe hectar în conturile primăriei.

plantatie nuci

Domnul Crista ne-a declarat că plantaţia de nuci a luat fiinţă de-abia anul trecut

Cu alte cuvinte, clauza aia cu termenul de cinci ani fusese introdusă doar așa, de amorul artei, concesionarul putând să stea la infinit cu mâinile în sân, dacă chiria intră regulat în bugetul primăriei. De parcă ăsta ar fi principalul scop al unei primării, să-și umple conturile, nu să ajute oamenii din comună…


Amnezie instantanee

L-am mai întrebat pe primar și cum a putut să le comunice celor patru consilieri locali, în ianuarie 2015, sfidând practic evidența, că respectivul concesionar a respectat clauzele contractuale și că terenurile au fost curățate și fertilizate, întrebare la care domnul Curuți ne-a dat un răspuns halucinant: „Nu-mi amintesc să fi spus așa ceva”, asta în condițiile în care noi avem adresa semnată și parafată de primar! Ce ți-e și cu amneziile astea, te pălesc când ți-e lumea mai dragă…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

5 thoughts on “Revoltă pentru pământ într-o comună din Timiş

  1. Primarul Curuti e un om fara scrupule ,munceste pamantul personal cu asistatii sociali,a facut un scimb de pamnat foarte dubios cu biserica,foloseste autoturismul primariei ca fiind unul personal(vezi data 14.02.2016 a fost la un botez la local J,adore events LUGOJ)CEEA CE ESTE UN ABUZ IN SERVICIU, a asfaltat un drum agricol din banii bugetului local pana la pescaria care o detine familia sa.Totii ar trebuii sa nu-l votam si apoi ve-ti vedea cate magarii se vor gasii in acte.Face-ti plangere la DNA cu ce stiti sa ne scapam de acest rau!

  2. Invidia din om c face! :))) sustin primarul Curuti Ionel! Singurul care a facut ceva pentru comuna noastra! Rusine celor care il vorbesc de rau!

    1. LA cat esti Dr pupincurista cred si EU ca il susti …. ca …deee…..tie iti place sa faci „mumu” celor cu functii inalte…..ASA ca in Italia…..??????

  3. Sunt persoana care cunosc cel mai bine caracterul acestei persoane Primarul Curutiu,un om exagerat de avar ,fara scrupule,arogant si care numai o data la 4 ani vine sa-i asculte pe oameni.Haideti impreuna in iunie sa schimbam asemenea om.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *