Cover foto – colaj GPT AI
Primăria Timișoara cere austeritate, Colterm – în insolvență amenajează birouri de lux pentru conducere
În timp ce administrația locală din Timișoara vorbește despre austeritate, reduceri de cheltuieli și „decizii dificile”, documente oficiale arată o realitate radical diferită în interiorul sistemului: o companie publică aflată în insolvență, cu datorii de sute de milioane de lei, a fost folosită pentru amenajarea completă a birourilor viceprimarilor.
Nu este o afirmație politică și nu este o interpretare jurnalistică. Este un fapt recunoscut oficial de Colterm, în scris, sub semnătura administratorului special Cristian Amza, membru marcant la USR Timiș, într-un răspuns transmis în baza Legii 544/2001.
Colterm: insolvență, datorii uriașe, presiune pe angajați
La începutul anului 2026, situația Companiei Locale de Termoficare Colterm SA este una critică: societatea se află în insolvență activă, are datorii fiscale certe către ANAF de peste 212 milioane lei, masa credală totală este estimată între 420 și 500 milioane lei.
În plus, compania a trecut prin reduceri de personal, tăieri de salarii și beneficii, dar și tensiuni interne și acuzații de epurări politice.
În paralel, administrația USR a Timișoarei invocă constant lipsa banilor, concediază, încearcă să desființeze direcții cu funcționari incomozi și îngheață posturi. Cea mai recentă dovadă a dificultăților financiare ale primăriei a venit în octombrie 2025, când a contractat un nou împrumut de aproximativ 30 de milioane de euro, pe lângă creditele și datoriile istorice deja existente.
Acesta este contextul real în care se întâmplă următoarele fapte.
Documentul care confirmă: Colterm a amenajat birourile viceprimarilor
În data de 13 ianuarie 2026, Colterm SA transmite un răspuns oficial la o solicitare formulată în baza Legii 544/2001, document semnat de administratorul special Alexandru Cristian Amza.
În acest răspuns, compania confirmă explicit că a executat lucrări de reparații și amenajări pentru cabinetele viceprimarilor Timișoarei.
Lucrările descrise includ îndepărtarea mochetelor, șlefuirea și paluxarea pardoselilor, reparații și zugrăveli pereți, reparații și vopsiri ale tâmplăriei, intervenții asupra instalațiilor electrice.
Nu este vorba despre intervenții minore sau reparații de urgență, ci despre reamenajări complete de spații administrative.
În plus, Colterm nu poate afirma nimic despre eventualele achiziții de mobilier, computere și televizoare, sisteme de teleconferințe, climatizare sau alte dotări. Societatea s-a ocupat doar de renovări.
Costuri exacte, asumate oficial
Colterm precizează și costurile exacte, care nu includ TVA. Pentru cabinetul viceprimarului Ruben Lațcău renovările au costat 20.680,03 lei, iar pentru cabinetul viceprimarului Paula Romocean – 35.540,30 lei, sumă care include lucrări și în secretariatul cabinetelor și în chicineta aferentă.
Totalul se ridică la 56.220,33 lei + TVA, plătiți printr-o societate aflată în insolvență.
Perioadele de execuție, în plină criză financiară
Documentul mai precizează și perioadele exacte în care au fost executate lucrările. Pentru cabinetul viceprimarului Ruben Lațcău activitatea a fost între 8 august 2024 și 25 septembrie 2024, iar pentru cabinetul viceprimarului Paula Romocean, între 21 iunie 2025 și 15 iulie 2025.
Aceste intervale sunt esențiale, pentru că ele arată că lucrările au fost realizate în plină insolvență, în timp ce compania Colterm invoca lipsa resurselor pentru funcționarea de bază.
Problema nu este suma. Problema este principiul
Apărătorii acestor practici ar putea spune că suma este relativ mică raportat la bugetul orașului. Această argumentație ratează complet problema reală. În insolvență, resursele unei companii nu mai aparțin discreționar managementului sau acționarului politic, ele aparțin creditorilor – inclusiv statului și contribuabililor. În plus, orice cheltuială care nu este strict necesară funcționării companiei poate fi considerată generatoare de prejudicii.
Folosirea unei societăți falimentare ca furnizor de lucrări pentru confortul conducerii politice, în timp ce propriii angajați suportă tăieri și concedieri, ridică o problemă gravă de moralitate și etică, dar și una de responsabilitate administrativă.
Austeritate selectivă
Mesajul transmis angajaților Colterm este clar: „nu sunt bani”.
Mesajul transmis viceprimarilor este la fel de clar – resurse se găsesc.
Această dublă măsură explică nu doar tensiunile interne, ci și pierderea încrederii publice într-o administrație care cere sacrificii de jos în sus, dar își păstrează confortul la vârf.
Pe baza documentelor existente, câteva întrebări sunt legitime și inevitabile.
1. Cine a decis folosirea Colterm pentru aceste lucrări?
2. De ce nu au fost realizate prin contracte transparente, separate de o companie în insolvență?
3. Au fost avizate aceste cheltuieli de administratorul judiciar și de creditorii principali?
4. Cum se justifică moral astfel de cheltuieli în timp ce compania face concedieri?
5. Ce alte servicii similare au mai fost prestate de Colterm pentru Primărie în perioada insolvenței?
Până la clarificarea acestor aspecte, discursul despre austeritate rămâne doar atât. Discurs.
Măsuri restrictive impuse angajaților, confort asigurat conducerii
Amenajările realizate de Colterm pentru birourile viceprimarilor au loc în aceeași perioadă în care primarul Dominic Fritz anunță public măsuri dure de austeritate în administrația locală. Discursul oficial vorbește despre lipsa banilor, despre necesitatea „optimizării aparatului administrativ” și despre decizii prezentate drept inevitabile.
Concret, administrația Fritz a anunțat concedieri și reduceri de personal, scăderi de salarii și beneficii și reorganizări forțate în instituții și societăți din subordine. Totul sub pretextul eliminării risipei și a reorganizării activității pe o nouă organigramă, aliniat la narativul guvernului actual.
În paralel, numeroși funcționari reclamă că sunt supuși unor dispoziții administrative considerate arbitrare sau punitive, fiind mutați temporar de la munca de birou la activități de teren fără legătură cu pregătirea sau fișa postului.
Cel mai des invocat exemplu – devenit aproape simbolic – este trimiterea funcționarilor în cimitirele orașului pentru a inventaria manual, mormânt cu mormânt, fiecare loc de veci, o activitate care ridică serioase semne de întrebare privind raționalitatea, eficiența și scopul real al unor astfel de măsuri.
Două standarde, aceeași administrație
În timp ce angajații din Primărie și din societățile subordonate sunt chemați să accepte tăieri salariale, presiune psihologică sau sarcini improprii, o companie publică aflată în insolvență, cu datorii de sute de milioane de lei, este folosită pentru reamenajarea completă a birourilor viceprimarilor, incluzând pardoseli, zugrăveli, instalații electrice, secretariate și chicinete.
Această discrepanță devine și mai vizibilă în contextul în care, în aceeași perioadă, primarul călătorește frecvent cu avionul la București, aproape săptămânal, face deplasări externe nejustificate și inutile alături de președintele țării.
Tot primarul este rar văzut în Timișoara, fiind veșnic implicat în negocieri politice, inclusiv pentru poziții și funcții pentru apropiați din USR. Fritz are o prezență constantă în interviuri și emisiuni TV pe posturi naționale, consolidându-și profilul public și politic. Toate în detrimentul atenției pentru orașul unde a fost ales ca primar și a activităților din fișa postului său.
Toate aceste activități sunt, în sine, legitime pentru un lider politic. Problema apare însă din contrastul flagrant dintre ele și realitatea impusă angajaților de rând ai administrației locale.
Faptele documentate conturează un mesaj clar, indiferent de intențiile declarate. Mai exact, austeritatea este aplicată în principal celor fără putere decizională, sacrificiile sunt cerute funcționarilor și angajaților companiilor publice, în timp ce confortul, resursele și atenția managerială rămân concentrate la vârf.
Când funcționarii sunt trimiși să inventarieze morminte, iar o societate falimentară renovează birouri pentru conducerea politică, nu mai vorbim despre simple coincidențe administrative. Vorbim despre un model de guvernare în care standardele nu sunt aceleași pentru toți.
Amenajările de lux realizate de către Colterm nu pot fi analizate izolat. Ele sunt parte dintr-un tablou mai larg, în care austeritatea este invocată public dar aplicată selectiv, reforma este proclamată dar este resimțită doar de cei de jos.
Cazul Colterm nu mai este despre termoficare. Este despre cum este exercitată puterea administrativă într-un oraș care plătește deja nota de plată a deciziilor greșite.
Când o administrație folosește o companie falimentară pentru a-și renova propriile birouri, în timp ce cere sacrificii angajaților și cetățenilor, problema nu este legalitatea de suprafață. Problema este pierderea completă a simțului responsabilității publice.
