O recentă raportare statistică a institutului național de resort (INS) plasează județul Timiș pe locul al patrulea la nivel național, în urma Capitalei, Brașovului și Sibiului, după numărul de turiști străini atrași în anul 2016.
Potrivit INS, în cursul anului trecut, cel mai vestic județ al țării a constituit destinația pentru 101.048 de cetățeni străini care au fost înregistrați ca turiști, ceea ce reprezintă o creștere de peste zece procente față de 2015.
Cifrele sunt, în sine, indicatorul unei performanțe cu atât mai remarcabile, cu cât județul Timiș este, deocamdată, lipsit de obiective turistice de primă notorietate (plaje, stațiuni și trasee montane, ansambluri de amenajări balneoclimaterice, vestigii istorice de rezonanță internațională) – ceea ce explică și de ce felia pe care Timișul și-o taie din ”tortul turismului național”, estimat în 2016 la peste 2,5 milioane de turiști străini, este atât de mică. Explicația vine din faptul că datele comunicate de INS au prea puțin de-a face cu turismul propriu-zis, ci mai degrabă cu unele aspecte ale fenomenului de mobilitate a populației.
Un potențial rămas în penumbră
În sensul său consacrat, turismul reprezintă punerea în valoare a potențialului de agrement, tratament și cunoaștere culturală de care dispune o anumită zonă.
Neîndoielnic, județul Timiș are un potențial extraordinar la toate aceste capitole, însă gradul de punere în valoare și promovare a lor este mai mult simbolic. Cu excepțiile, și acelea parțiale, a stațiunilor Buziaș și Calacea, resursele balneoclimaterice și termale au rămas nevalorificate. Rezervațiile naturale abia fac față asediului antropic, iar monumente naturale unicat, precum vulcanii noroioși de la Seceani ori depozitul vulcanic de la Dealu Roșu, sunt complet ignorate.
Aceeași soartă o au ansamblurile istorice de interes continental precum marea cetate de epoca bronzului de la Cornești sau limesul roman care străbate județul, prin inima Timișoarei, de la Moravița la Alioș, în vreme ce culele, conacele și fortificațiile medievale, dar și facilitățile deschise de Canalul Bega ori barajul Surduc abia au început să fie aduse la cunoștința publicului străin.
Toate acestea, ca și ceva mai norocoasele obiective de epocă habsburgică, peștera Românești, mănăstirile ori rezervațiile arhitectonice din principalele centre urbane atrag ceva mai puțin de un sfert din fluxul de turiști străini înregistrat ca atare de statisticile oficiale.
Turiști care nu fac… turism
Cine sunt, așadar, ceilalți trecători străini prin județul nostru, care primesc, cu mai multă ori mai puțină justificare, eticheta de turiști? Aproape o treime dintre cei care ne calcă pragul exprimă ceea ce se numește, nu foarte inspirat, ”turismul de afaceri”.
Indiferent că este vorba de afaceri propriu-zise (conducerea unor investiții, explorarea pieței sau încheierea unor contracte) ori de efectuarea unor activități asociate (aprovizionare, control, contacte administrative), aceste prezențe – care sunt în sine foarte importante, reflectând gradul tot mai mare de atractivitate a acestui pol economic – sunt foarte puțin consumatoare de produse și servicii turistice propriu-zise și, în general, au o redusă interacțiune cu societatea locală.
O altă categorie foarte importantă pentru zona noastră (dar mai puțin semnificativă la scară națională) o reprezintă ceea ce putem numi ”turismul înrudirilor”, care la rândul său, are două componente: a celor care își vizitează locurile natale (tot mai frecvent a părinților sau bunicilor lor – și trebuie să amintim că, numai în ultimele trei decenii, din județul Timiș au plecat peste hotare, renunțând și la cetățenie, aproape 120.000 de oameni), respectiv, rudele celor aproape 40.000 de străini împământeniți în județul Timiș în aceeași perioadă. Lesmne de înțeles, și această categorie (care-și are propria importanță în conectarea Timișului cu restul lumii) este foarte puțin consumatoare de turism adevărat.
Atât ”turismul de afaceri”, cât și ”turismul de înrudire” pot deveni însă componente ale turismului propriu-zis, dacă oferta este adecvată la specificul lor.
Din păcate, nu există preocupări programatice în acest sens, dar piața se mișcă totuși în această direcție: dovadă stau numărul crescut de spectacole dedicate mediului de afaceri, pensiunile specializate, respectiv, multplicarea manifestărilor tradiționale dedicate mai ales vizitatorilor cu origini pe aceste meleaguri.
Pe lângă aceste categorii, care motivează mai mult de jumătate din fluxul de turiști prin județul Timiș, mai există și altele, semnificativ mai restrânse numeric, dar care – mai ales în perspectiva pregătirilor pentru anul de Capitală Culturală Europeană – ar merita să beneficieze de mai multă atenție.
Ne vom limita să amintim, dintre acestea, categoria turismului (în sensul cel mai riguros) cultural-științific, al cărui principal promotor este mediul academic-universitar din județ, care organizează anual între 40 și 70 de manifestări cu participare străină semnificativă.
