Pământul tinerei generații

Una dintre marile probleme ale țării noastre, dincolo de inerentele lupte politice fără de care democrația este redusă la aspectul comercial, provine din exodul tinerei generații, indiferent de categoriile sociale, spre un trai mai bun, cum se spune în termeni populari. Poate părea o situație provizorie, ceva legat de o anume etapă a vieții când găsești în altă parte ceea ce nu ai pe plaiul străbun, ca să folosim o altă expresie des uzitată.

Și ar fi așa dacă am vorbi cu adevărat despre provizorat. Căci mulți dintre cei plecați să muncească pe alte meleaguri nu mai vor să se întoarcă în patria natală. Nu mai simt nevoia s-o facă decât ocazional, de sărbători, să-și viziteze rudele și, eventual, să nu uite cu totul de unde au plecat. Spre deosebire de alte state foste comuniste integrate în Uniunea Europeană, România deține procentual primul loc în privința exodului populației cu vârsta cuprinsă între 25 și 50 de ani. Adică perioada cea mai intensă din existența unui persoane ca aport social și economic.

Prin contribuția românilor care lucrează în străinătate, în țara noastră ajung anual în jur de 4 miliarde de euro, dar nu la bugetul statului, ci pentru ajutorarea rudelor celor ce trimit banii respectivi. Teoretic, reprezintă unul dintre marile avantaje materiale ale aderării la U.E. Însă pe termen lung pierderile sunt catastrofale și se reflectă în îmbătrânirea galopantă a populației active, în scăderea dramatică a natalității, în diminuarea forței de muncă autohtone, cu efecte negative asupra veniturilor bugetare, și, nu în ultimul rând, în propagarea psihozei că oriunde în altă parte este mai bine decât în propria ta țară, unde dacă nu furi și te limitezi la ceea ce ți se oferă nu ai șanse de reușită.

Aud intelectuali de elită, unii pensionari sau aproape de pensionare, care se întreabă dacă au făcut bine când au ales să rămână în România și să lupte, cum ar veni, cu morile de vânt. Faptul că vremelnic guvernează un partid ce îi dezamăgește profund, atât ideologic, cât și educațional, purtând încă emblema fostului PCR, pe care nu încetează să-l invoce, îi determină să-și găsească refugiul mental într-un utopic Occident spre care au ezitat cândva să se îndrepte.

Se socotesc ultragiați de înclinațiile vicioase ale compatrioților, de nesăbuința electoratului, incapabil să perceapă înălțimile moralității politice, ale desprinderii de vechile metehne, ale progresului real prin recunoașterea valorilor perene ale umanității în puritatea lor ideatică. Dar lucrurile nu sunt deloc atât de tranșante.

După 28 de ani de la prăbușirea comunismului, România riscă să piardă curând o treime din populație fără să fi fost atacată de nimeni și fără să fi pierdut vreun război, dacă punem la socoteală și victoria împotriva Germaniei hitleriste. Ba chiar a învins, ca să spunem așa, și comunismul prin forțe proprii, deși a fost doar o izbândă parțială. Și totuși, de ce a fost posibil acest declin economic și demografic, de ce suntem încă niște bocitoare la căpătâiul statului muribund, de ce avem impresia că ne definește corupția și incultura de toate tipurile?

Pentru că nu se putea altfel oricât am încerca să credem că se putea. Acesta a fost singurul curs al istoriei. Cine nu-l înțelege se agață de o himeră. Însă este de ajuns să mergem în aceeași direcție, să bocim, să ne văicărim, să aruncăm cu noroi, fără să vedem mai departe de atât?

Până și președintele UDMR, Kelemen Hunor, și-a exprimat îngrijorarea că România nu mai are niciun proiect de țară după aderarea la Uniunea Europeană. Și chiar nu are. UDMR are un proiect regional vizând autonomia etnică, dar România, din care și UDMR face parte, nu are nici măcar un program pe viitorii cinci ani. Adică un cincinal.

Știm numai că tânăra generație pare tot mai puțin dependentă de țara natală. Și că nu prea mai are motive s-o prețuiască, ci s-o părăsească.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “Pământul tinerei generații

  1. Asta da jurnalism, dle Paduraru. Este o plăcere să citesc. Am 32 de ani, încă nu am plecat.

    Ce bucurie, după un tion și opiniatimisoarei PSD, să descopăr renașterea..
    Mulțumesc.

  2. Respectele mele, d-le Paduraru, ati oferit o analiza foarte exacta a situatiei actuale din Romania, sunt pur si simplu uluit, fiindca nu sunt obisnuit cu asa articole de calitate in Renasterea ( de obicei se scrie despre parcarea pe trotoare si gunoi intre blocuri). Consecintele acestui exod sunt dramatice, chiar daca „responsabilii” adica politicienii si alti „specialisti” prefera s-o treaca sub tacere. De mult imi fac ganduri in privinta asta, si am ajuns la concluzia ca nu ne asteapta nimic bun in viitor – ca tara. Si ce este si mai trist, nu exista nici o sansa sa se schimbe ceva.

Lasă un răspuns