Maistorul Franți, covaciul din Gelu, nu are urmași în meserie. ”Nu mai sunt nici cai, nici potcovari și nici fierari. Mi-l amintesc pe maistorul Franți așa cum l-am perceput eu, ca un personaj mitologic – puternic și dur, care îmi provoca teamă. Când eram eu copil, adică în urmă cu aproape jumătate de secol, maistorul avea calfă sau ucenic mare și săgârț, ucenic mic.
Maistorii vorbeau în Banat maghiara, germana, româna și sârba, cunoștințe care le aduceau un câștig, chiar bănesc, pentru că se puteau înțelege cu toți clienții. Dar, odată cu modernitatea, 56 de meserii au dispărut din zona mureșeană de câmpie.
Nu mai sunt birtașii care altă dată pregăteau și mâncare, nu doar serveau cu băutură mușteriii.
La birt, duminica veneau muzicanții și se ținea joc”, susține Iavorca Iorgovan, autoarea lucrării etnografice ”Prin noianul vremii caut o meserie”.
Potrivit acesteia, în zilele noastre covacii, geambașii (comercianții de cai) și sailerii (fabricanții de frânghii și căpestre) ar fi astăzi șomeri, caii fiind extrem de rari în gospodării.
Hornăritul este una dintre meseriile pe cale de dispariție.
Toboșari se mai găsesc ici-colo mai mult ca o atracție a satului, iar tamburașii, asemenea.