La aproape 80 de ani de când a aprins pentru prima dată imaginața oamenilor, „lacul scheletelor” din munții Himalaya rămâne un mister, în ciuda progreselor revoluționare făcute în ultimii ani în înțelegerea istoriei omenirii.
Lacul Roopkund este situat la 5.029 de metri altitudine, în nordul Indiei, statul Uttarakhand, în inima munților Himalaya. Lacul nu are decât 40 de metri diametru și când nu este înghețat, se zăresc sub apele nu prea adânci stânci masive. La prima vedere, nimic nu-l deosebește de celelalte lacuri montane ale regiunii. Totuși, de zeci de ani acest loc îi intrigă pe cercetători.
În 1942, H K Madhwal, un pădurar indian, a dat peste sute de schelete umane în și în jurul lacului Roopkund. El a raportat descoperirea bizară – un lac misterios în care între 300 și 800 de oameni și-au găsit sfârșitul. La sfârșitul anilor 1950, macabra descoperire montană a fost anunțată publicului, creând un mare interes și declanșând mai multe investigații care continuă și în prezent.
Inițial, s-a crezut că scheletele ar aparține soldaților japonezi sau comercianților tibetani de pe Drumul Mătăsii care au murit fie din cauza unei epidemii, fie din cauza frigului. Dar după analiza criminalistică făcută 2004, a apărut o nouă teorie: un grup de pelerini indieni, atât bărbați, cât și femei, ajutați de hamali locali din regiune, au fost loviți de o grindină uriașă în Roopkund în secolul al IX-lea. Teoria se baza pe leziunile găsite pe câteva cranii.
Roopkund se află pe traseul unui pelerinaj hindu, Nanda Devi Raj Jat, care în zilele noastre are loc o dată la 12 ani. Lacul se află pe drumul spre Homkund, destinația finală a acestei călătorii dificile.
Veena Mushrif-Tripathy, profesor de arheologie la Colegiul Deccan din Pune, a luat parte la ancheta din 2004. Ea povestește că echipa a conchis că teoria pelerinilor este cea mai plauzibilă, deoarece nu existau arme la fața locului, indicând faptul că nu au fost victimele unui atac și că nu erau soldați. Au găsit și rămășițe ale unor instrumente muzicale. Analiza ADN, a spus Mushrif-Tripathy, a dezvăluit că era un grup mare de bărbați și femei cu vârste diferite, ceea ce a consolidat ipoteza pelerinilor.
Misterul „lacului scheletelor” a adus Roopkund în atenția turiștilor, iar companiile de turism au organizat aici mai multe excursii. Acest lucru a făcut însă mai dificilă cercetarea „lacului scheletelor”.
În 2010 a fost secvențiat primul genom uman antic, revoluționând rapid modul în care ne studiem trecutul. Prin urmare, misterul de la Roopkund a fost din nou readus în atenție. 38 de eșantioane de os au fost trimise la 16 laboratoare din întreaga lume pentru analize genomice și biomoleculare. Rezultatele studiului, publicate în 2019, au uimit lumea.
Cele 38 de schelete aparțineau a trei grupuri distincte genetic și au ajuns la lac în timpul mai multor evenimente, pe o durată de 1.000 de ani. A existat un grup din Asia de Sud, oameni care au murit între secolele VII și X, în mai multe evenimente. Echipa a găsit, de asemenea, un nou grup de indivizi din estul Mediteranei, originari din insula Creta, care au murit în secolul al XIX-lea într-un singur eveniment. Și a existat un eșantion cu origini în Asia de Sud-Est, tot din secolul al XIX-lea. Surprinsă de această constatare anormală, echipa a făcut apoi o analiză dietetică pentru a vedea dacă aceasta susține rezultatele analizei ADN. Chiar așa s-a întâmplat.
Noile dovezi care indică prezența unor grupuri de origine non-indiană în lacul Roopkund au fost un șoc, deoarece nu există nicio dovadă istorică care să explice cine erau acești oameni și ce făceau ei în zonele îndepărtate ale Himalaya.
„Rămân întrebări cu privire la grupul de indivizi care se potrivesc cel mai bine cu oamenii moderni din estul Mediteranei – în ceea ce privește motivele pentru care au vizitat Roopkund și dacă erau călători europeni sau localnici cu ascendență est-mediteraneană. Sau dacă există alte situri în regiune cu astfel de acumulări de rămășițe uman”, a spus Ayushi Nayak, de la InstitutulMax Planck.
Situl este și acum foarte circulat și nu e deloc conservat. De-a lungul anilor, scheletele au fost mutate de călători și chiar luate acasă ca suveniruri, ceea ce reprezintă o provocare pentru găsirea unui răspuns corect, în ciuda progreselor științei. Și rămâne o întrebare importantă: dacă o analiză a doar 38 de eșantioane a dus la surprize atât de mari, ce s-ar întâmpla dacă ar fi analizate toate?
