Marcel Iureș, Doctor Honoris Causa al UVT

Marcel Iureș, unul dintre cei mai mari actori ai României, a fost distins luni cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, în cadrul unei ceremonii care a avut loc într-o arhiplină Aula Magna a UVT.

„Unul dintre locurile mirabile ale Romei antice, păstrate până în zilele noastre, este Teatrul lui Marcellus.

Acesta avea origini agreste, de care era foarte mândru. Cuvântul actor are la origine verbul latinesc agere, cu supinul actum.

Actorul este un… cioban care a trecut de la mânarea turmelor de oi la mânarea turmelor de gânduri. Oaspetele nostru de azi este servul iureşului de personaje pe care le mână”, a remarcat prof. univ. dr. Dan Negrescu, moderatorul evenimentului.

Prof. univ. dr Dana Petcu, prorectorul UVT, a dat citire mesajului transmis cu prilejul ceremoniei de prof. univ. dr. Marilen Pirtea, rectorul instituţiei-gazdă: „Titlul onorific conferit astăzi, Doctor Honoris Causa Artis, reprezintă modalitatea prin care Universitatea de Vest din Timişoara recunoaşte public şi pe deplin meritele dovedite în întreaga sa carieră artistică de Domnul Marcel Iureş şi că acestei universităţi îi pasă cu adevărat de marii actori români şi, aşa cum spunea chiar laureatul de azi … trăiesc cu convingerea că printre noi există mari actori şi că mari actori români se vor mai naşte, iar ei merită o foarte mare grijă, un mai mare discernământ al valorilor, o folosire judicioasă a talentului lor. Actorul e un destin, un apărător al limbii şi culturii ţării sale. Arta actorului determină, la rândul ei, alte destine, le înalţă şi le hrăneşte. Grija faţă de actor înseamnă respect. Nu ne mai putem juca cu oamenii de voaloare, care vin atât din zona artei dramatice, cât şi din zona scrisului, a muzicii, a picturii.

Astăzi, prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa Artis, Universitatea de Vest vă mulţumeşte pentru toate realizările Domniei Voastre, pentru prestigiul adus României şi pentru exemplul de normalitate şi muncă susţinută oferit tinerei generaţii!”

Prof. univ. dr. Violeta Zonte, decanul Facultăţii de Muzică şi Teatru din cadrul UVT a citit apoi cuvenita Laudatio.

„Istoria contemporană a teatrului şi filmului românesc dă nobila mărturie asupra iureşului stârnit de dumneavoastră în artele spectacolului.

Temelia acestui <> este construită atât pe marile roluri interpretate, cât şi pe calitatea dumneavoastră excepţională de ambasador al culturii teatrale româneşti, cultură care cunoaşte o istorie de 200 de ani(…)

În ceea ce priveşte relaţia actor-regizor, Marcel Iureş îşi asumă faptul că este dependent de regie şi că are mereu nevoie de <> regizorală. Datorită întâmplării (cuvânt drag maestrului) a avut mari întâlniri regizorale: Liviu Ciulei, Mihai Măniuţiu şi Alexandru Dabija.

Actor shakespearian prin excelenţă, a interpretat marile personaje din galeria marelui Will: de la prinţul rebel al marilor monologuri fiinţiale, la pasiunea arzătoare a lui Demetrius, de la damnaţiunea absolută a lui Richard al III-lea, până la orgoliul demiurgic al lui Prospero.

Poposim asupra creaţiilor sale de referinţă cum ar fi: Demetrius din <>, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra; Richard al III-lea (considerat ca fiind spectacolul sfârşitului de secol), regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Odeon; Hamlet, din Hamlet, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra; Richard al II-lea, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Odeon; Prospero, din Furtuna, regia Cristian Pepino, Teatrul pentru Copii şi Tineret Craiova.

Alături de galeria shakespeariană, în istoria spectacologiei româneşti au intrat şi alte mari roluri precum: Verşinin, din Trei surori (A.P.Cehov), regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra; Caligula (A.Camus), regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra; Krapp, din Ultima bandă a lui Krapp (S. Beckett), regia Alexandru Dabija, Teatrul Act etc.

Din galeria românească, demne de amintit sunt: Nae Caţavencu din O scrisoare pierdută, regia A. Dabija, Teatrul de Comedie; Ivan Turbincă – ABSOLUT! după Ivan Turbincă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act, şi Ilie Moromete din Păi…despre ce vorbim noi aici, domnule? de Cătălin Ştefănescu, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act”.

Vorbitoarea a trecut în revistă premiile primite de Marcel Iureş, dar şi marea sa carieră internaţională, ilustrată de filme ca „Pirates of Caraibbean”, „Isolation”, „Goal”, „The Cave”, „Amen”, „Interview with a Vampire: The Vampires Chronicles”, „The Game” şi Octav”, care l-au făcut să fie cel mai bun actor român cotat la Hollywood.

„E extraordinar ce mi se întâmplă. N-am crezut niciodată că făcând lucruri normale, respectând ce e bun și frumos în țara noastră, voi putea să urc atât de sus (…) E important să stăm împreună și să hotărâm la un moment dat să nu oprim nimic pentru noi. Cred că un actor trebuie să plece cu buzunarele absolut goale.

Totul trebuie transferat, dat, dăruit. Este extrem de important. Omul trebue să plece complet gol dincolo. Am învățat să tac. Este extrem de important să taci, cu condiția ca tăcerea să fie plină.

E important să asculți pe lumea asta. Sunt atâtea lucruri de ascultat, de la sunetele naturii din care facem parte și noi până la sunetele cărții, ale poveștilor”, a subliniat, la finalul ceremoniei, Marcel Iureș, iar publicul l-a aplaudat îndelung, în picioare, la fel ca la sfârșitul minunatelor sale spectacole.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Marcel Iureș, Doctor Honoris Causa al UVT

  1. In contrast cu mutrele zambarete ale celor doi pitpalaci de la UVT, Marcel Iures are o mina plictisita, chiar scarbita, parca ar spune: „Ce caut eu in tigania asta?! Cum de au reusit sa ma agate acesti necunoscuti?!”

Lasă un răspuns