Maestrul Gelu Stan, dirijor, muzicolog: „Nu poți interpreta o melodie dacă nu pricepi ce cânți”

gelu stan

– Vreau să vă rog să îmi fiți de folos, în acest dialog, încât pe spațiul ce îl avem să lămurim unele aspecte ce țin de folclor. Și, în context, cu notorietatea ce o aveți – sunteți profesor, dirijor, muzicolog, o bogată activitatea la Radio Timișoara – să dați și câteva sfaturi.

– Accept cu mare drag și sper ca vocea mea să fie auzită.

CITEŞTE ŞI: „România a avut cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei: Comtim, la Timişoara”, spune Dan Negru

– Să ne rămână spațiu, generozitatea dumneavoastră e știută, vă propun să punctați numai amănuntele ce țin de început.

Cele care definesc biografia și realizările sunt atât de cunoascute .

– Sunt lugojean, vin cu chemarea spre folclor, în primul rând, din familie.

CITEŞTE ŞI: Cum a scăpat un timișorean de o datorie care nu era a lui

Mama a fost profesoară de muzică, iar tata, fost avocat, era un mare iubitor de muzică.

Însă mult m-a influențat unchiul meu Dimitrie Stan, în dorința de a deveni muzician.

La fel și matușa, soția lui, care m-a învățat lucruri esențiale în ceea ce privește vocea umană. Îndrumat de ea, am cântat toate genurile, în cor, operă, romanțe, muzică ușoară.

Nu și populară. Am interpretat folclor, la vioară, în orchestra Liceului Brediceanu, unde eram elev.

– Să vorbim, în folclorul de azi rămânând, despre responsabilitate. Ca dirijor al Ansamblului Profesionist Banatul ați girat multora ieșirea, la nivel înalt, în public.

– O, da! O imensă bucurie, dar și mare responsabilitate.

În ce mă privește, în cele mai multe cazuri am reușit.

Bineînțeles că și prin dorința persoanei care voia să facă treabă. Însă au fost și cazuri în care munca mea s-a dovedit în zadar.

Da, prin mâna mea au trecut foarte mulți soliști vocali și instrumentiști. Unii au reușit, alți… nu. E, de altfel, ceva normal!

– Vreau să abordăm un subiect care vi se potrivește cel mai bine. Acum apelez la muzicolg. S-a rărit mult sita cu care se cern valorile?

– Știți ce se întâmplă la ora actuală, când prin libertatea asta care există, când fiecare poate să facă ce-i trece prin cap, s-a ajuns la o inundație. Nu mai știi, pur și simplu, ce să iei, de unde să iei. Aici mă refer la ascultători, la consumatorul de folclor, pentru că noi, specialiștii, știm să cernem.

CITEŞTE ŞI: Super captură a unui pescar în centrul unui oraş timişean! Astfel de exemplare nu s-au mai prins de mai bine de 15 ani în acea zonă

Dar, din păcare, este foarte mult rău, așa cum am mai spus, e multă maculatură… Au apărut foarte mulți soliști, care au învățat câteva cântece, ale altora, bineînțeles, neexistând în preocupările lor intenția, măcar, de creație.

Nu sar de la una la alta, m-am aprins puțin, folclorul este o ființă vie și nu ne putem opri la generațiile care au trecut și, de acolo, nu mai există nimic…Noi trebuie să creăm pentru ca folclorul să existe cu adevărat.

CITEŞTE ŞI: Ceaunele vor da în clocot la Chişoda. Festival în premieră, cu delicii culinare, cântec şi joc

Această creație trebuie făcută cu mare, mare atenție, cu mult bun-simț, cu foarte mult talent.
gelu stan1
Atribute pe care nu le găsești la fiecare și pe toate drumurile. Un cântec pe care la ora actuală îl putem numi perlă – îi luăm exemplu pe Achim Nica, Iosif Ciocloda, Ana Pacatiuș, pe Ana Munteanu – nume mari ale folclorului nostru, a trecut prin niște filtre până a ajuns la ceea ce știm noi acum. La ora actuală acest lucru nu mai există.

-Mai rămânem, o cere situația, maestre, la responsabilitate. Dați câteva nume de tineri soliști în care credeți, cu potențial, selectivi și instruiți.

– O numesc cu toată încrederea pe Stana Stepanescu, o solistă care poate fi un exemplu pentru colegii ei de generație, Ciprian Pop, Florin Boita, Georgiana Necșa, Bogdan Firu.

– Numindu-i dumneavoastră sper sa le fie și îndemn și încurajare. Un tânăr de azi are șanse mai mari de lansare decât acum două decenii?

– Categoric. În primul rând, sunt aceste festivaluri. Unii consideră că numărul lor e mare, ceea ce este o greșeală. Ajungând la un festival, tânărul trece prin filtrul unui juriu de specialitate. Aici nu poate să apară oricum, trebuie să fie, în toate, autentic.

Altfel nici nu urcă pe scenă. În felul ăsta învață rigoarea și, iată, aici e marele său câștig.

– Pentru o vorbă bună niciodată nu este prea târziu. Îngăduiți-mi să vă urez, cu un pic de întârziere, la mulți ani, tot ceea ce vă doriți.

– Mulțumesc, nu a trecut multă vreme de la ziua mea. Da, uite, trec anii și ajungi, la un moment dat, să faci și un bilanț.

-Aveți, slavă Domnului, ce trece în el.

– Sunt mulțumit pe deplin dar, rămânând în nota mea de sinceritate, aceste aniversări nu îmi plac în mod deosebit. Îmi aduc aminte de ce a fost și de tot ce aș mai vrea să fie!

– Maestre, și om de radio fiind, mă-nțelegeți, ieșim din spațiul acordat. Cum ați vrea să încheiem dialogul?

– Haideți să rămânem tot la responsabilitate.

– Vă ascult și notez cu aceeași plăcere!

– Doresc să fiu auzit de cei care vor să își facă din cântec o profesie: să nu admită nici cel mai mic rabat de la calitate și să se manifeste cu bun-simț. Așa puteți convinge că ceea ce faceți este un lucru bun. Nu poți interpreta o melodie dacă nu pricepi ce cânți!


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *