Locul trei la nivel național în clasamentul veniturilor proprii, pentru o comună periurbană a Timișoarei.
Parte a zonei metropolitane Timișoara, comuna timișeană Ghiroda se situează pe locul trei la nivel național în ceea ce privește volumul total al veniturilor bugetare proprii.
În unitatea din imediata vecinătate a metropolei bănățene, bugetul local a colectat în 2024, fără a lua în calcul și sumele atrase de la bugetele județean și național, respectiv, din fonduri externe, suma de 61,6 milioane de lei (89,8 la sută din necesarul bugetar), fiind depășită la nivel național doar de comunele Chiajna din vecinătatea Bucureștiului – 109 milioane lei și Florești de lângă Cluj-Napoca – 97,3 milioane lei.
Clasamentul este continuat de Miroslava (Iași) – 61,4 milioane, Ștefănești (Ilfov) – 60,6 milioane și încă o comună timișeană, Giroc – 57,4 milioane de lei (76,8 la sută din necesarul bugetar).
De consemnat că aceste nivele depășesc realizările bugetare proprii ale multor orașe din țară (precum Recaș – 19,5 milioane de lei venituri proprii) și chiar ale unor municipii (precum Caransebeș – 44,4 milioane lei venituri proprii), ceea ce se explică prin faptul că, fără excepție, toate aceste comune fruntașe în realizarea de venituri proprii fac parte din ariile metropolitane ale principalilor poli de dezvoltare ai economiei naționale.
Potrivit statisticilor Ministerului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, 200 dintre cele 3.187 de unități administrative locale ale țării reușesc să acopere din venituri proprii peste 70 la sută din cheltuielile bugetare locale.
Printre ele se numără comunele timișene Ghiroda, Remetea Mare, Dumbrăvița, Parța, Orțișoara, Giarmata, Bucovăț, Șag, Giroc, Pădureni, Jamu Mare, Checea, Secaș, Uivar, Moșnița Nouă, Bogda, Otelec, Becicherecu Mic, Sânpetru Mare, Ghilad, Bara, Livezile și Sânandrei.
Oarecum surprinzător este faptul că printre primăriile cu un grad ridicat de autonomie bugetară figurează și comunele liliputane Secaș (330 de locuitori în patru sate), Bogda (460 de locuitori în șase sate) și Bara (cea mai mică după numărul de locuitori din județ, cu doar 310 locuitori în cinci sate).
Situația se explică în principal prin faptul că, în general, localitățile mici se întind cu cheltuielile pe cât le este plapuma bugetară, în vreme ce în vreme ce comunele mari și orașele mic și mijlocii au ambiții investiționale mai mari, care la rândul lor sunt impuse de faptul că trebuie să facă față unor sarcini administrative în folosul nu doar al locuitorilor proprii, ci și al celor din vecinătate.
Alte 701 unități administrative locale din întreaga țară s-au încadrat anul trecut între 50 și 70 de procente autonomie bugetară, în vreme ce 781 nu reușesc să-și acopere din propriile venituri decât cel mult 30 la sută din necesarul cheltuielilor.
În județul Timiș, în această situație incomodă se regăsește doar comuna Iecea Mare (25,2 la sută autonomie bugetară), dar care a realizat totuși 4,2 milioane de lei venituri proprii, gradul ridicat de fonduri atrase pentru investiții în infrastructura locală fiind explicația pentru acest dezechilibru bugetar formal.
