Liniște sufletească și pace monahală, la Mănăstirea Şag-Timişeni

Mii de pelerini ortodocși din vestul țării s-au perindat în ultimele zile pe la Mănăstirea Șag-Timișeni, al cărei prim hram este sărbătorit în fiecare an la 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Sosiți din Timișoara, dar și din numeroase comune și sate ale județului, oameni de toate vârstele, cu evlavie față de Preasfânta Fecioară și cu drag de așezământul monahal din apropierea orașului de pe Bega, un loc dătător de liniște sufletească și pace duhovnicească, au ținut să asiste la sfânta liturghie oficiată în biserica nouă, fără a uita însă să se reculeagă și în cea veche, unde au putut să se închine la moaștele adăpostite în răclița din dreapta altarului.

Nu puțini au stăruit în rugăciune în fața icoanei cu ferecătură aurită a Precistei cu Pruncul, adusă de la Muntele Athos, despre aceasta spunându-se că ar fi făcătoare de minuni și că ar aduce tămăduiri și grabnică alinare la vreme de grea suferință.

În paraclis, credincioșii au aprins lumânări și au înălțat rugi pentru ai lor, vii și morți, iar în dreptul meselor unde se adunau pomelnicele s-au format cozi, lumea așteptându-și rândul să aștearnă pe hârtie numele neamurilor pentru care preoții se vor ruga în taina altarului, cu prilejul viitoarelor liturghii săvârșite în biserica mănăstirii.

Nici măicuțele care au vândut icoane, prescură, tămâie, șiraguri de mătănii, psaltiri și alte cărți de rugăciuni n-au rămas fără mușterii. Lumea a cercetat cu atenție standul din curtea așezământului, alegând câte un suvenir care să le aducă aminte de pelerinajul din miez de august sau să transmită binecuvântări cerești celor cărora urmează să le fie dăruit, oameni care n-au avut ocazia să ajungă la mănăstire în ziua întâiului ei hram.

Potrivit teologilor, acesta reprezintă cea mai importantă sărbătoare a unui așezământ creștin-ortodox, venirea la hram înseamnă căderea cu fața la pământ, precum Avraam înaintea Teofaniei de la stejarul din Mamvri, când Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, mărit și preaslăvit, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh s-au arătat patriarhului biblic, suirea pe scara cerului de la Betel, prin Liturghie, Evanghelie, cuvânt duhovnicesc, cântări bisericești, pricesne și întreaga atmosferă înălțătoare, dar și descălțarea încălțămintelor de la Rugul Aprins, pentru că în ziua hramului biserica sau mănăstirea este un loc aprins, când se arde iarăși rugul lui Moise în Sinai și Dumnezeu vorbește cu oamenii.

Pentru credincioșii bănățeni, cinstirea Adormirii Maicii Domnului a fost și rămâne un ales moment duhovnicesc, în care comuniunea frățească reprezintă o afirmare a Evangheliei Domnului Iisus Hristos, iar participarea la sfintele slujbe alături de obștea monahală a Mănăstirii de la Șag-Timișeni, condusă de stavrofora Casiana Șimon, o clipă de intensă trăire creștinească.

Nici cel de-al doilea hram al acestei adevărate lavre a Banatului, celebrat tot luna aceasta, însă în 29 august, de praznicul Tăierii Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, nu este unul lipsit de însemnătate. Și cu această ocazie, ortodocșii vin să se reculeagă la sfânta mănăstire, să-și găsească pacea inimii, se se înalțe în cuget până la Tronul Ceresc, mulțumind lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le revarsă neîncetat asupra lumii.

Pentru mulți dintre ei, sărbătoarea înseamnă, de asemenea, un prilej de spovedanie. Ei se mărturisesc preoților care îi așteaptă în curtea mănăstirii, pentru a primi apoi Sfânta Împărtășanie și a redeveni un vas curat, plin de duh, așa cum se cuvine să fie creștinul cu dragoste de Dumnezeu și evlavie față de Iisus Mântuitorul, cel care S-a jertfit pentru neamul omenesc.

De altminteri, chiar și în obișnuitele duminici de peste an, noua biserică a așezământului monahal din apropierea Timișoarei e plină de credincioși care preferă să se reculeagă departe de zarva lumii, într-un spațiu care-i aduce mai aproape de Cer și de veșnicie.

Aşezământul monahal de maici de la Timişeni-Şag reprezintă ctitoria regretaţilor mitropoliţi ai Banatului, Vasile Lăzărescu şi Nicolae Corneanu. Înfiinţată în anul 1944, în timpul arhipăstoririi vrednicului mitropolit martir Vasile Lăzărescu, mănăstirea a fost închisă de regimul comunist prin Decretul 410 din 1959, fiind preluată de ocolul silvic şi destinată spre locuire muncitorilor.

A fost redeschisă abia în 1968, la stăruinţa celui de-al doilea mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu, în timpul căruia mănăstirea a cunoscut o dezvoltare deosebită pe plan administrativ–gospodăresc şi spiritual, aceasta, situată la numai 15 kilometri de Timişoara, fiind vizitată zilnic de numeroşi credincioşi.

Din anul 2002 şi până în prezent, la Mănăstirea Șag-Timişeni s-au desfăşurat ample lucrări de construcţie şi amenajare, pentru a veni în întâmpinarea numărului tot mai mare de pelerini ce trec pragul sfintei mănăstiri cu prilejul fiecărei zile de sărbătoare.

De o jumătate de veac, mii de credincioşi din întreaga ţară vin aici pentru a găsi alinare sufletească şi trupească prin post şi rugăciune și pentru a trăi nemijlocit experienţa împărtăşirii din binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

One thought on “Liniște sufletească și pace monahală, la Mănăstirea Şag-Timişeni

Lasă un răspuns