Legea e pentru fraieri! Este greu de crezut că hipermarketurile din Timişoara vor oferi 51% marfă românească

produs romanesc

Rămași cu nostalgia fructelor, legumelor și a produselor alimentare românești, ne-am dorit cu toții, în principiu, să punem pe masă mâncare de acasă, iar din această dorință cvasi-unanimă s-a născut o lege promulgată, la începutul săptămânii, de preşedintele Klaus Iohannis.

Reglementarea, pritocită îndelung în parlament, obligă hipermarketurile să expună la raft 51 la sută produse româneşti şi le interzice să încaseze de la furnizor taxe şi servicii. Marii comercianți trebuie ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de peste o jumătate din lanţul alimentar scurt, aşa cum este reliefat în lege.

Asociația marilor magazine nu a fost deloc încântată de noile obligații, iar Comisia Europeană a luat textul legii la puricat pentru a vedea dacă nu contravine principiului liberei circulații a mărfurilor. Între timp, cumpărătorii se aprovizionează, în continuare, de la hipermarketuri, atrași de prețurile avantajoase și mai puțin interesați dacă marfa este sau nu autohtonă.

Recenta lege cuprinde şi modificări privind etichetarea cărnii, printre care aceea că obligă comerciantul să afişeze vizibil sintagma „carne românească”, pentru produsul comercializat direct către consumatorul final, dacă acesta îndeplineşte condiţiile din regulamentele europene, iar preparatele comercializate pe piaţa internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.

Revenind la „lanțul scurt” – o sintagmă despre care cred legiuitorii români că îi va feri de neplăceri cu Comisia Europeană – acesta este definit prin lege ca „lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori”.

O definiție care lasă loc de interpretări și care aduce marfa ungurească (pentru cei din vestul țării) sau bulgărească (pentru cei din sud) mai aproape decât cea de la un producător român aflat la 1.000 de kilometri distanță.

Opinii împărțite

În timp ce marile magazine amenință cu creșterea prețurilor și cu defavorizarea consumatorului final, care va fi nevoit să scoată mai mulți bani din buzunar, inițiatorii legii se laudă că i-au încurajat pe producătorii români, astfel încât piața noastră să nu mai fie invadată de produse aduse de la mii de kilometri distanță și de o calitate îndoielnică.

Cei care se ocupă de aprovizionarea hipermarketurilor susțin că piața locală nu ar fi în stare să asigure decât 20 la sută din necesar, iar asociațiile de producători îi contrazic și cred că este suficientă marfă pentru toată lumea. De altfel, marile magazine au început de mai multă vreme să caute furnizori locali și expun produsele românești cu etichete de-o șchioapă.

Vestea bună pentru producători este existența unor proiecte cu fonduri europene care susțin cu sume de până la 100.000 de euro nerambursabili proiectele de investiții pentru cooperarea orizontală şi verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectorul agricol, dar şi cel pomicol.

La piață sau la hipermarket?

Este greu de crezut că omul de rând își va schimba obiceiurile de achiziționare a produselor alimentare. În general, românii sunt amatori de hipermarketuri pentru că, mai ales la legume și fructe, își pot alege și cântări singuri marfa, fără teama că au de-a face cu instrumente măsluite sau că vor auzi cunoscutul refren de la piață „Facem să fie de 10 lei?”, când își doresc să cumpere doar de șapte.

În plus, aici găsesc de toate, cu un singur drum. Faptul că nu există de multe ori marfă românească este, desigur, deranjant, dar ce s-ar întâmpla fără importuri? Ne-am uita, din nou, la rafturile goale, ca pe vremuri?

Desigur, senzația că parlamentarii au pus, din nou, carul înaintea boilor este una greu de înlăturat. Măsurile recent luate ar fi trebuit precedate, probabil, de altele, care să ne facă să avem producători agricoli locali gata să le dea peste nas francezilor, polonezilor, nemților și altor europeni, ieșind pe piață cu marfă ieftină și de calitate.

În aceeași tonalitate mioritică, deocamdată, în marile magazine timișorene nu s-a schimbat nimic. Pe rafturi sunt expuse, în continuare, mărfuri dintre cele mai diverse: mere poloneze, ananas chinezesc, dovlecei zuchini din Costa Rica, piersici grecești, pere din Africa de Sud și usturoi tot chinezesc, că pe la noi nu mai crește.

Despre carne nu știm mare lucru, doar că pe vitrină scrie „producție proprie”, dar atunci când ai de-a face cu un mare lanț de magazine, nu poți fi sigur de sensul expresiei. Partea bună este că mâncarea nu-i chiar scumpă în România și ar fi de dorit ca noua lege, care va trebui pusă în aplicare peste trei luni, să nu schimbe unul dintre puținele lucruri bune pe care le avem.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *