Inspectorii de la „Protecţia Consumatorilor” nu au avut niciodată salarii mari. Cu toate acestea, cererea de intrare în sistem depăşea cu mult oferta posturilor existente, un loc de muncă la OPC fiind mai râvnit decât o viză pentru America.
Relevantă era mărturirisea unui fost şef al OPC de la începutul anilor 2000, care povestea cum i-a fost trimisă cu dedicaţie o persoană care trebuia angajată în sistem. Când i-a întocmit formalităţile de încadrare, şeful OPC a descoperit că persoana respectivă câştiga la locul de muncă la care renunţa un salariu de trei ori mai mare decât la „Protecţia Consumatorilor”, unde, culmea, avea nevoie şi de pile!
Este evident că viitorul angajat al OPC Timiş nu se baza atât pe salariu, cât pe „adiţionalele” necurate care decurgeau, oarecum, din fişa postului. Iată, însă, că vremurile s-au mai schimbat, iar „adiţionalele” nu mai sunt atât de sigure şi de consistente. Salariile au rămas tot mici, aşa că singura cale de reglementare o reprezintă un „adiţional” la legea salarizării, prin care angajaţilor să le crească veniturile.
Sindicatul din Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) susţine că legea unitară a salarizării a creat dezechilibre discriminatorii în rândul funcţionarilor publici cu atribuţii de control, angajaţii ANPC fiind cei mai afectaţi.
Spre exemplu, un consilier superior de la DSVA are un salariu brut de 8.579 lei, unul de la DSP câştigă brut 6.390 lei plus un spor de 959 lei, unul de la ANAF are salariul brut de 6.790 lei plus, la care se adaugă un spor de 340 lei, în timp ce un comisar superior are venitul brut de doar 3.917 lei.
Pe lângă salariile modeste, angajaţii se plâng şi de condiţiile de muncă dificile, de lipsa dotărilor necesare şi de atitudinea ostilă a celor care sunt controlaţi, de teamă că vor fi depistaţi cu produse expirate. Unde sunt „adiţionalele” de altădată, au „expirat” şi ele?
