Timișoreanul care sare în ajutorul românilor din Germania

Germania

Sebastian Borza, timișoreanul care sare în ajutorul românilor din Germania

”Hai la mine, mi-a ajuns cursul lui Borza. Îți faci și tu niște copii dacă vrei”; ”Intrăm în lockdown de mâine. Am văzut la Borza pe Facebook”; ”Sigur se dau bani pentru copii, doar a scris Borza”, cam așa circulă informațiile printre mulți români din Germania.

În spatele numelui de cod ”Borza” se află o persoană, timișoreanul Sebastian Borza, care a reușit să strângă online o comunitate de români avidă de informații. Sebastian Borza are 31 de ani, iar pe ultimii zece i-a trăit în Germania.

A avut noroc, după cum spune, pentru că a studiat în școală 11 ani limba germană, iar când a ajuns în orașul Karlsruhe, din landul Baden-Württemberg avea deja acolo câțiva membri ai familiei. ”În primele zile mi-a fost greu să vorbesc germană, deși înțelegeam totul, eram cam la nivelul A2, după cum apreciez eu acum. Mă descurcam”, își amintește bănățeanul…

Când ai plecat în Germania?

– În 2012. Nu era simplu atunci, românii nu aveau drept de lucru încă. La început am făcut tot felul de joburi. Țelul meu era să plec doar pentru câteva luni, pentru că eram student la Publicitate, la Universitatea de Vest. Voiam să mă întorc să-mi termin studiile.

Când am ajuns în Germania am lucrat ce am putut, curățenie, curierat, cu PFA. Era destul de ilegal ce făceam atunci. Acum nu aș mai face așa ceva! După ce am primit drept de lucru m-am angajat ca poștaș. Acolo a fost jobul meu principal. Am lucrat patru-cinci ani, atunci am avut pentru prima dată timp liber, pentru că și în România munceam, mergeam și la facultate. Pentru mine plecarea asta a fost ultima soluție.

Chiar am încercat să îmi termin ”faculta”, să îmi fac un viitor în țară, dar nu am reușit. Acum, din toamnă o să merg din nou la facultate, în Germania, am avut zece ani în care mi-am clădit familia și o mică afacere și acum continui cu studiile de științe economice.

– Cum a început misiunea de a-i ajuta pe românii din Germania?

– Aveam mai mult timp liber. Am putut să mai intru pe Internet și am făcut un grup (Facebook/Ajutor integrare Germania cu Borza Sebastian – n.a.).

Oamenii întrebau și eu le răspundeam, pentru că atunci când am ajuns în Germania mergeam cu membrii familiei mele, cu prieteni, cu prietenii prietenilor în fața autorităților, când aveau nevoie.

Așa am început, cu un grup, răspundeam la comentarii, mai postam pe blog și totul a luat amploare. Nu mă așteptam la asta, credeam că o să pierd o oră două pe zi, dar a început să fie tot mai mult.

– De ce crezi că a crescut atât de mult interesul românilor?

– Pe vremea aceea autoritățile nu se implicau aproape deloc. Acum există mai multe proiecte pentru străini. Dar aunci era o foame de informație corectă și eu o dădeam destul de clar și foarte ușor de înțeles. Nu foloseam termeni juridici sau complicați, ci doar un limbaj simplu și cred că de aceea a prins.

– Când ai deschis grupul?

– În 2015, în martie. Apoi prin iulie am făcut și site-ul (ajutorintegrare.eu – n.a.) pentru că pe grup se repetau aceleași întrebări la nesfârșit: ”Cum fac alocația?” ”Cum fac una-alta” și atunci am zis că mi-ar fi mie mai simplu să fac un articol, iar când mi se solicită o informație ghidez persoana respectivă spre site.

– Când ți-a venit ideea să realizezi și cursuri tipărite de limbă germană?

– Tot așa, din nevoia oamenilor. În momentul acela aveam un canal de youtube, care nu era foarte cunoscut, dar oamenii mai intrau și puneau diferite întrebări despre limba germană.

Așa am început cu ghidul verbelor, pentru că e un capitol important și destul de complicat și întotdeauna când postam ceva despre verbe erau numai comentarii faine, oamenii dădeau share și aveam mai multe vizualizări ale clipurilor și am zis să ajut și pe partea asta. Cartea poate nu a fost cea mai deșteaptă idee, în 2017.

CITEȘTE ȘI: Destinație turistică de interes pentru bănățeni

Adică nu-i chiar modern, iar publicul nu e foarte mare, dar mi s-a părut că într-o carte poți să organizezi informațiile mai simplu decât pe youtube, într-un articol sau pe site și atunci am publicat-o independent în Germania.

– Câte ghiduri ai publicat?

– Șase. Eu zic că am avut succes. Am vândut cam 12 mii de exemplare. Nu e vorba numai despre vânzare, dar măcar o dată la două săptămâni îmi scrie cineva ”Mulțumesc, am luat examenul de limbă!”, pentru că modul în care am scris cărțile sunt potrivite cursului care se predă aici.

Am luat programa de la curs, care e publică, și am adaptat-o pentru limba română. Ăsta a fost secretul succesului.

– Cum a venit ideea Ghidului integrării în Germania?

– Când am văzut că autoritățile germane au postat un Ghid de integrare în limba română eram foarte fericit: ”În sfârșit fac ceva!”, mi-am zis. Dar m-am pus și l-am citit.

Au menționat subiectele care sunt importante, dar nu le-au detaliat deloc. Și m-am gândit că e frumos ghidul ăsta, dar nu e destul de bun așa că am decis să îl îmbunătățesc și aici am colaborat și cu alte persoane care sunt specializate în anumite domenii, cum ar fi contabilitate, business sau asigurări medicale – asigurarea medicală e un subiect foarte stufos – și așa s-a născut ”Ghidul integrării în Germania” care este cea mai recentă carte publicată, la mijlocul lunii martie.

– Și ai ajuns la știri…

– În perioada pandemiei am început secțiunea cu știri pentru că era foarte important la momentul acela să avem informații corecte. A fost un lucru cu care nu ne-am mai confruntat, iar Germania e administrată la nivel federal, apoi la nivel de land și după aceea la nivel de comună, de oraș, iar regulile erau foarte ciudate, era foarte greu să ai o imagine de ansamblu asupra regulilor și de asta am pornit secțiunea de știri, din nevoile și din cerința oamenilor.

– De când ești în Germania ai observat vreo schimbare în privința interesului pe care și-l dau autoritățile de acolo față de comunitatea de români?

– Pe vremea când am emigrat eu erau mult mai puțini români în Germania și e clar că nu au primit foarte multă atenție, dar acum suntem undeva la un milion. O să se realizeze recensământul și vom vedea câți suntem. Autoritățile au început să își dea interesul și au pus la dispoziție diferite materiale.

– Dar autoritățile din România?

– Nu fac nimic și dacă, de exemplu, trebuie să îți schimbi buletinul că expiră ești nevoit să aștepți trei-patru luni. Sunt cinci consulate în Germania la un milion de oameni. Autoritățile române sunt ca și inexistente. Pentru autoritățile din România contează diaspora doar când este vorba de vot.

– Este o diferență între românii care au ajuns în Germania cu mulți ani în urmă și cei care au sosit mai recent?

– Da. Cei care vin mai nou sunt mult mai bine pregătiți, mult mai corecți. Au drumul puțin mai ușor, se informează foarte mult și vin mai pregătiți.

Nu fac aceleași lucruri pe care a trebuit să le facem noi. Acum, nu știu exact de ce, or fi ei mai pregătiți sau sistemul e mai maleabil, dar în principal eu zic că sunt mai bine pregătiți. Mulți își fac cursuri de bază de germană din România.

– Pot copiii români să învețe la școală limba maternă, așa cum se întâmplă în cazul altor comunități din Germania?

– Există unele programe, dar numai în orașele unde sunt comunități mai mari de români. Problema cu noi este că suntem destul de recent veniți în Germania, încă e prea devreme, dar o să fie posibil și pentru copiii noștri să învețe limba română în școli.

Borza, alături de soția Alexandra, și fiica Miriam
Borza, alături de soția Alexandra, și fiica Miriam

Dar, apropo de integrarea românilor în Germania, s-a publicat o statistică unde se arată că românii, comparativ cu populația generală și cu alți străini din Germania sunt fix în grafic, în ceea ce privește cei care lucrează, cei care își plătesc taxele, care primesc ajutoare sociale sau de șomaj, deci nu ieșim în evidență cu un număr mai mare de persoane care obțin ajutoare sociale sau așa mai departe.

În 2014, când s-a acordat drept de muncă românilor, în presa din Germania s-a făcut un pic de publicitate negativă, fără o bază justificată. Și asta nu s-a întâmplat doar cu românii, dar acum s-a publicat statistica asta încurajatoare. Suntem normali, stăm puțin mai bine decât colegii noștri bulgari.

– Vrei să te întorci în România?

– Nu. Eu am o fiică care împlinește șase ani și am trăit în România, știu cum e. Cred că ea are mai multe șanse la o viață decentă și liniștită aici.

Mergem în concediu de fiecare dată în România, acolo e acasă, dar pentru ea, care e născută aici eu cred că e mai bine să rămânem în Germania. Eu sunt foarte bine integrat, nu simt nevoia să plec altundeva.

– Fiica ta știe limba română?

– Da, știe româna și e o prioritate pentru noi să învețe limba noastră. Germana o vorbește deja foarte bine, din grădiniță. Dacă vor fi în viitor cursuri de limba română o să o ducem, e parte și din ea, chiar dacă s-a născut aici.

– Îți lipsește ceva legat de România?

– Uneori mă ia nostalgia și mi-e dor de țară. Mai fac un concediu, mă văd cu persoanele pe care nu le-am văzut de mult. E diferit. Nu îmi lipsește ceva, dar câteodată îmi e dor de România.

Acolo am crescut. Îmi e dor mai ales de Timișoara. Aici, în Germania, oamenii sunt mai liniștiți și asta e bine pentru viață, în general, dar câteodată ai nevoie și de puțină agitație.

Nu ajungem o dată pe an în țară, dar încercăm. Și pentru fiica mea e important să vadă unde am crescut noi și de unde venim. Îi place acolo pentru că toată lumea vorbește românește. Când o întreb unde vrea să plece îmi spune că în România. Chiar dacă e departe și e greu drumul, nu contează: în România, îmi spune…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns