Una dintre cele mai active organizații implicate în sprijinirea spitalelor și a cadrelor medicale în această perioadă dificilă, în care pandemia COVID-19 face victime și în țara noastră, este organizația „Salvați Copiii România”. ONG-ul a început echiparea spitalelor cu aparatură medicală de necesitate stringentă în lupta contra pandemiei.
În urma solicitărilor urgente primite de la spitale, organizația a achiziționat prioritar, din fondul de urgență deschis pentru această cauză, echipamente și materiale medicale indispensabile în lupta medicilor cu coronavirusul care a făcut ravagii pe mapamond.
Până în prezent, șase unități spitalicești au primit, prin intermediul organizației „Salvați Copiii”, ventilatoare de suport respirator, incubatoare, kituri medicale de protecție, constând în halate impermeabile și costume chirurgicale, halate de protecție, ochelari de protecție, mănuși, nitril, bonete tip cagulă, botoșei impermeabili și alte materiale absolut indispensabile în lupta cu teribilul coronavirus care afectează, deopotrivă, pacienții și cadrele medicale.
În aceste vremuri tulburi, organizația nu pierde însă din vedere celelalte proiecte în care este implicată. Pentru a vedea care este viziunea ce stă la baza activității unei astfel de organizații neguvernamentale și cum reușește să se implice pentru a sprijini cauze ce influențează în mod decisiv viața unor oameni, am stat de vorbă cu președintele organizației „Salvați Copiii România”, Mihai Gafencu.
Medic primar pediatru și medic primar nefrologie pediatrică, coordonatorul Centrului regional de toxicologie și al laboratorului de dializă de la Spitalul de copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, Mihai Gafencu este profesor universitar al departamentului de pediatrie al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. Doctor în medicină, este membru fondator al societăților române de nefrologie și urologie pediatrică, de terapie familială și sistemică, de flebologie și, de asemenea, membru în alte 10 societăți internaționale de profil.
Din 2016 este președintele Organizației „Salvați Copiii”, fiind, între 2001 și 2015, vicepreședinte și coordonând, de peste 24 de ani, în calitate de președinte, activitatea filialei Timiș, una dintre cele mai active și puternice filiale ale Organizației „Salvați Copiii”.
Pentru medicul timișorean Mihai Gafencu, ONG-ul pe care îl conduce azi reprezintă un mod prin care viața unui tânăr medic în anii ’90, din România, a căpătat sens. Sistemul de atunci era aproape potrivnic binelui copiilor:
“Aduceți-vă aminte de momentele în care apăream la televiziunile străine cu copii din internate și orfelinate ținuți în pat ani și ani, printre gratii, cu diverse afecțiuni care actualmente sunt mai mult decât tratabile… La un moment dat, am avut una dintre cele mai mari rate de abandon. Aveam copii abandonați în fața spitalelor, a primăriilor și a ghenelor de gunoi”.
„Casa cu ferestre deschise”
Alături de un mentor în școală timișoreană de neuropsihiatrie, dr. Violeta Stan, a început să lucreze la proiectul acesteia de a construi case speciale pentru copii. Denumit „Casa cu ferestre deschise”, proiectul era menit să dea un sens vieții acestor copii. Acest sens, susține Gafencu, a fost dat și vieții lui, prin faptul că a putut aduce ceva bun în destinele unora dintre acești copii.
Filiala din Timiș a fundației a apărut la un an după înființarea organizației „Salvați Copiii România” (pe 20 aprilie 1990), iar studentul în anul cinci de atunci Mihai Gafencu s-a alăturat proiectului în 1995: „Am început pur și simplu ca student care ajuta în <<Casa cu ferestre deschise>> și apoi, încet, încet, am început să conduc destinele filialei, ca vicepreședinte, mai apoi ca președinte, și apoi pe plan național”.
Întrebat dacă problemele cu care se confruntă România în ceea ce privește abandonul copiilor atunci când fundația și-a început activitatea sunt la fel de frecvent întâlnite și astăzi, Mihai Gafencu mărturisește că deși gravitatea acestei probleme este la fel de accentuată, ea trebuie privită sub un alt unghi:
„Abandonul copilului, în esență, nu mai există în rata aceea mare, dar există. Alăturându-ne Uniunii Europene, avem câteva condiții de îndeplinit, anume să nu mai avem copii în instituții mari, să nu mai existe acele case de copii, ci alternativele de plasament în familii să fie rapid cele care să ofere soluții copiilor abandonați”.
Abandonuri mascate
Medicul timișorean relatează că, în schimb, a început să se extindă problema abandonului prin „abandonurile mascate”, ale familiilor cu câte un părinte – sau adesea cu ambii părinți – care pleacă la muncă în străinătate, “unii la negru, care scapă statisticilor”. Astfel, doar un asistent medical școlar sau un psiholog școlar foarte atent ar putea raporta cazurile acestor copii, dublate de ceea ce se numește, în terminologia medicală, „Child Abuse & Neglect”.
Neglijarea drepturilor fundamentale ale copilului
„Nu e numai abuzul, ci și neglijarea copiilor, adică exact lucrul asupra căruia veghează organizația <<Salvați Copiii>>, mai exact neglijarea drepturilor fundamentale ale copilului: dreptul la identitate (am avut recent un caz, o mamă de 14 ani, care a născut un copil fără identitate, al doilea copil al ei fără identitate); dreptul la familie (la o familie întreagă și nu la una ruptă în jumătate); dreptul la sănătate (care uneori le este încălcat); la educație și altele din cele 30 de drepturi ale copiilor pe care noi le apărăm.
„Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile”
Printre proiectele dezvoltate de fundația “Salvați copiii” se numără și „Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile”, început în 2017, care a primit susținere și din rândul anumitor persoane publice, precum cântăreți sau vloggeri, care au îmbrățișat inițiativa cu gândul de a trezi și a spori interesul generației tinere legat de acest subiect.
Mihai Gafencu explică faptul că fenomenul numit bullying nu este nou. Sub diverse forme ale acestuia au suferit atât generația părinților copiilor din ziua de astăzi, cât și generația sa. Fenomenul ar fi căpătat valențe nedorite și noi prin faptul că umilirea, dublată de abuzul fizic, a căpătat și forme sexuale.
Diverse forme de agresiune
„Ne confruntăm din ce în ce mai des cu imagini legate de sfera activității sexuale, care a scăzut ca vârstă până la niște limite inimaginabile pentru generația noastră. Faptul că o fată este umilită, fiind filmată în diverse ipostaze cu un băiat, este strigător la cer. Există, din păcate, un bombardament vizual pornografic asupra copiilor nesupravegheați.
Acesta poate duce ulterior la diverse forme de agresiune, inclusiv de bullying. Toate acestea agresează tânărul, îl duc spre partea de neapreciere a iubirii juste și după aceea, consecințele la vîrsta adultului sunt divorțul, supărarea pe lume și senzația că doar depresia și izolarea îl pot salva, eventual și în fața calculatorului, ca să închidem cercul”.
Atât agresatul cât și agresorul, sunt victime
Soluția ar porni, după primii pași făcuți de ONG-uri, de la cointeresarea statului, prin organismele ministeriale și prin programe care să supravegheze educația acestor copii, prin creșterea numărului de psihologi școlari și, nu în ultimul rând, prin înțelegerea, și nu condamnarea copilului agresor. În bullying, trebuie să înțelegem că victime sunt ambii, atât agresatul, cât și agresorul: „Agresorul este el însuși un om fragil, pentru că un om puternic nu dă niciodată în alții și nu își găsește niciodată bucuria în umilința altora”.
„Școala părinților”
În viziunea medicului Mihai Gafencu, una dintre temele importante ale zilelor noastre este reprezentată de ceea ce ar trebui să înțeleagă părinții copiilor abandonați: „Părintele se înțelege numai pe el actualmente, pentru că el are nevoile lui neîmplinite în copilăria lui destul de tristă, indiferent că vorbim de copilăria din comunism sau în deruta anilor ’90.
Unele familii tinere de astăzi nu-și mai găsesc satisfacția decât legată de material și acumulare, părinții nu-și mai găsesc bucuria decât legată de ceea ce fac pentru ei și toate lucrurile acestea lasă un pic copilul excentric cuplului, astfel că el nu este atenția și sursa de bucurie a familiei. Trebuie făcută <<școala părinților>>, un alt tip de abordare, încă din timpul maternității și chiar din perioada în care tinerele cupluri își doresc copii.
Asta înseamnă că la nivel de societate, oamenii trebuie să își dorească să trăiască într-o lume în care să o ducă mai bine, în care să fie respectați și în care valorile să fie reașezate. Lucrul acesta se va produce greu, dar <<Salvați copiii>> sper că a dat întotdeauna un model, conceptul de <<școală a părinților>> fiind un proiect constant al fundației”.
Proiecte diverse
Alte proiecte ale organizației „Salvați copiii” sunt dedicate consilierii copiilor care vin în orașele mari la studiu, copiilor care sunt victime ale bullying-ului, copiilor care au, la rândul lor, copii mici, precum și dotării maternităților. De asemenea, „Salvați Copiii” încearcă să găsească și o soluție transguvernamentală în educație pentru abandonul școlar al copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate.
Cei care doresc pot susține activitatea organizației “Salvați copiii” redirecționând 3,5% din impozitul pe venit pentru dotarea maternităților din România cu echipamente medicale performante, prin voluntariat direct sau prin implicarea în acțiuni, inclusiv, subliniază președintele organizației, Mihai Gafencu, prin acțiune civică.
Articol scris de DANIEL MIHĂIESCU
