În proza, dar şi în poezia adevărată stă puterea tainică a cuvântului. Au aflat-o cei care au ales să se afle vineri în sala de cenaclu a Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România și a revistei „Orizont”, unde a avut loc lansarea volumului de povestiri „Femeia care te strigă” de Dumitru Oprişor și a poemelor pe care Elisabeta Bogăţan le-a reunit sub titlul „Unde/ Où/ Where/Gde”, într-o ediţie quadrilingvă.
„Dumitru Oprişor, un jurnalist deosebit de viu, revine în mijlocul nostru cu o carte neobişnuită. Lumea de lângă el trăieşte cu o neobişnuită intensitate şi m-a bucurat că una din prozele lui este dedicată lui Anghel Dumbrăveanu. Există nişte simetrii în literatură, nişte simetrii care ar trebui să ne bucure”, a subliniat, încă de la început, Cornel Ungureanu, moderatorul întrunirii de la „Orizont”, înainte ca Alexandru Ruja să remarce o altă simetrie care a făcut ca o triadă de reprezentanţi ai presei timişorene (Laurenţiu Nistorescu, Ion Jurca Rovina şi acum Dumitru Oprişor) să fie protagoniştii celor mai recente lansări de carte de la USR.
Criticul a ţinut să precizeze că volumul „Femeia care te strigă” este opera unui prozator talentat care se reinventează prin capacitatea de evocare, prin tehnicile prin care le foloseşte, prin felul în care îşi selectează subiectele, scoţând tensiune şi efecte literare din teme aparent banale.
„Dumitru Oprişor este un scriitor cu nerv, cu frază nu desfăşurată larg, ci scurtă, sacadată, uneori ruptă în interogaţii. La fel ca unul dintre personajele sale, el <<cultivă amănuntul>> în această carte a portretelor feminine. În textele sale, femeia este descoperită şi redescoperită, între confesiune şi rememorare”.
„Oprişor scrie cu lejeritate, cu uşurinţă, fraza merge, curge sprinţară”, a punctat şi Ion Marin Almăjan, care a subliniat că-l cunoaşte pe scriitor încă de la începuturile sale gazetăreşti.
La rândul său, Eugen Dorcescu a explicat că, din punctul lui de vedere, „Femeia care te strigă” se dovedeşte, citită cu atenţie, „o analiză onirico-estetică a realităţii, în care epicul anecdotic, fragmentar şi incongruent, nu se poate urmări superficial”.
„La nivelul de profunzime une funcţionează spaţiul acestor proze se află subconştientul, iar personajele sunt, de fapt, concepte: masculinitatea şi feminitatea. Epicul este dat de trecerea acestor două stihii în eroii povestirilor”.
Crititcul literar Adrian Dinu Rachieru s-a referit la poemul Elisabetei Bogăţan ca la o scriitură splendidă, care a reuşit să-l cucerească, iar Manolita Dragomir Filimonescu a calificat cartea „Unde/ Où/ Where/Gde” drept „un poem plin de forţă, construit în jurul unei întrebări majore:<<Unde este puterea cuvântului?>>”.
Printre vorbitori s-au mai numărat Veronica Balaj şi Ion Jurca Rovina, iar Elisabeta Bogăţan a observat că tema chemării-strigăt creează un numitor comun între versurile sale şi proza lui Dumitru Oprişor.
La finalul întrunirii, acesta din urmă a făcut o mărturisire suprinzătoare: „Nu scriu deloc uşor. Pritocesc textul. <<Ai fi capabil să lucrezi pe o filă toată viaţa>>, îmi zice soţia mea…”.
