Despăgubirile acordate cetăţenilor români pentru bunurile „abandonate” forţat în Bulgaria şi Basarabia

Situaţia despăgubirilor care trebuie acordate cetăţenilor români pentru bunurile aşa-zis abandonate (în realitate fiind vorba de o constrângere) în Bulgaria şi Basarabia continuă să suscite interes. Pentru a afla care este situaţia actuală, am solicitat punctul de vedere al doamnei avocat Loredana Bugarski, avocat timişean specializat pe această tematică. Iată cum prezintă lucrurile Domnia Sa.

„Această problemă foarte veche, dar în aceeaşi măsură deosebit de actuală ca interes pentru beneficiarii acestor despăgubiri, a fost oarecum rezolvată prin apariţia Legii 164/2014, act normativ privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate atât în temeiul Legii 9/1998 cât şi al Legii 290/2003. Noua lege stabileşte modalitatea de plată a acestor despăgubiri, în tranşe, timp de cinci ani, cuantumul unei tranşe neputând fi mai mic de 20.000 de lei.

Aceeaşi lege stabileşte însă şi modul de soluţionare a cererilor nerezolvate încă, precum şi obligativitatea depunerii unor acte noi, înscrisuri care nu erau obligatorii potrivit vechii legislaţii, respectiv potrivit dispoziţiilor Legii 9/1998 si Legii 290/2003, înscrisuri în lipsa cărora ANRP nu va trece la plata tranşelor. Există foarte multe situaţii în care oamenii aşteaptă încă plata acestor bani din partea ANRP-ului, lucru care însă nu s-a întâmplat, din cauză că actele pe care le au aceşti beneficiari nu sunt în regulă, nu sunt în conformitate cu cerinţele legii pentru a se efectua plata.

Problemele care apar în legătură cu consecinţele acestui nou act normativ pentru beneficiarii săi sunt de mai multe categorii. În primul rând, cei care au primit, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii 164/2014, decizii de actualizare din partea ANRP-ului, trebuie să ştie că nu vor încasa banii până nu vor depune actele pe care ANRP-ul le solicită în cuprinsul comunicării acestor decizii, respectiv declaraţiile notariale obligatorii şi actele de partaj sau declaraţiile de cote referitoare la aceste despăgubiri.

O altă categorie o reprezintă cei care au primit doar decizii de validare a hotărârilor emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii 9/1998 sau Legii 290/2003, după intrarea în vigoare a Legii 164/2014, deci după data de 01.01.2015, care nu vor mai primi decizii de actualizare şi în mod obligatoriu trebuie să se informeze în prealabil referitor la ce acte trebuie să comunice ANRP-ului înainte de a li se comunica titlurile de plată aferente deciziei de validare.

Procedura de efectuare a plăţii diferă în prezent faţă de cea reglementată de legea anterioară. Celor cărora li se comunică de către ANRP decizii de invalidare trebuie să ştie că aceste decizii trebuie în mod obligatoriu să fie atacate în instanţă, în termen de 30 de zile de la comunicare, în caz contrar dosarul fiind pierdut definitiv.

Mai există o categorie foarte numeroasă de beneficiari ai acestor despăgubiri, ale căror dosare sunt în curs de soluţionare fie la Comisia Judeţeană Timiş pentru aplicarea Legii 9/1998 sau a Legii 290/2003, la Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea acestor legi, fie chiar la Serviciul pentru aplicarea Legii 164/2014 din cadrul ANRP-ului.

Aceste instituţii, indiferent că vorbim despre comisiile menţionate mai sus sau despre ANRP, au iniţiat de mult timp o corespondenţă cu beneficiarii acestor despăgubiri, în cadrul căreia le comunică oamenilor – destul de lapidar – actele care sunt obligatorii pentru completarea acestor dosare şi pentru emiterea unei eventuale decizii de validare. Problema este că există foarte mulţi care, din neştiinţă, ignoră aceste adrese pe care le primesc de la comisii sau de la ANRP, nu depun în termenul de decădere de 120 de zile – care însă poate fi prelungit – actele necesare, situaţie în care un dosar de acest gen poate fi pierdut definitiv.

Este foarte greu să mai întorci un dosar care pleacă de la comisie cu o hotărâre prin care se propune respingerea cererii de acordare a despăgubirilor, să-l mai întorci la ANRP, în sensul de a obţine invalidarea acestei hotărâri, fără a cunoaşte forte bine motivele pentru care s-a respins dosarul la comisie, precum şi ce trebuie făcut pentru a desfiinţa aceste motive.

Doresc sa subliniez că, în ciuda părerii foarte proaste pe care oamenii o au despre ANRP – în mare măsură justificată- după apariţia Legii 164/2014, funcţionarii însărcinaţi cu aplicarea prevederilor acestei legi pentru dosarele nesoluţionate, chiar îşi fac treaba şi procedează în mod legal, numai că, după cum am arătat la începutul acestui articol, actele care trebuie depuse sunt diferite faţă de cele care erau obligatorii conform vechilor reglementări. Beneficiarii legii nu cunosc toate aceste aspecte în mod amănunţit, situaţie în care se creează confuzii şi întârzieri ireversibile în depunerea actelor.

Din aceste considerente, îi sfătuiesc pe oameni să fie foarte atenţi la aceste înscrisuri pe care le primesc fie de la comisii , fie de la ANRP, să apeleze la consultanţă de specialitate pentru rezolvarea acestor dosare, întrucât o eventuală decizie de invalidare din partea ANRP-ului, a cărei anulare nu se mai câştigă în instanţa de judecată, reprezintă – conform actualei legislaţii – un dosar pierdut definitiv”.