De ce nu scriu despre Ponta

E ceva de scris? Despre un om în convalescență, tot ce poți zice e să-i urezi însănătoșire grabnică, chiar dacă partidul nu ține seama de acest lucru și îl cheamă, în mod egoist și cu insistență, în țară, pentru că se simte că nu mai e condus.

Un partid cu trei părți ca PSD-ul (Ponta a zis asta!) e un lucru bun, care arată că cea mai importantă formațiune politică de la noi, chiar dacă nu se poate reforma, se democratizează. Mai rău este că, și după ce premierul se va înzdrăveni, partidul cel mare nu poate fără el, căci nu se întrevede nici un alt personaj de remarcat în rezerva de cadre. În schimb, pe fundal se zăresc, agitându-se, numeroase umbre pesediste cercetate de DNA ori declarate incompatibile de către ANI, atât de multe încât zările sunt cenușii.

Am scris deja prea mult, pentru că altele sunt subiectele zilei. Par exemple, că vin americanii cu câteva tancuri să ne apere de ruși…

Editorialul complet, în ziarul „Renaşterea bănăţeană” de marţi, 30 iunie!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns