Un tată crescut în orfelinate luptă pentru a rămâne alături de copilul său. Conducerea liceului în al cărui internat locuiesc i-a somat însă cu evacuarea. Pentru ca fiul său să nu rateze o bucurie, tatăl i-a serbat ziua de naștere mai devreme cu o lună.
Un tată şi fiul lui, două copilării marcate de măsuri de protecţie socială, luptă pentru a nu fi despărțiți, pentru a rămâne împreună. Vasile Irinel Cotoc şi copilul său Vasile Lucas, sunt somați să părăsească, în mai puţin de o lună, camera mică de internat care le-a fost casă în ultima vreme.
Tatăl, abandonat de la vârsta de trei luni, s-a maturizat în orfelinate, iar fiul a petrecut trei ani la o familie de asistenţi maternali. Dacă destinul nu le rezervă o minune, o nouă înstrăinare le poate marca existenţa. Pentru a nu pierde o bucurie, eveniment rar în viaţa lor, tatăl a serbat ziua de naştere a fiului său, săptămâna trecută, cu o lună în avans.
„Au venit şapte copii, prieteni, şi am avut o mică petrecere în sala de sport a Liceului Auto, pentru că în camera noastră de la etajul doi a Căminului 1 nu a fost loc”, spune Vasile.
Viaţa pe cont propriu, dincolo de sistemul de protecţie socială
Născut în urmă cu 30 de ani în Moldova şi crescut la „Casa Copilului”, Vasile a ajuns pe plaiurile bănăţene în 1997, când mama sa l-a mutat la Centrul de Plasament nr. 2 din Timişoara.
„Mama m-a vizitat lună de lună. Suntem şapte fraţi, toţi crescuţi la orfelinat”, îşi aminteşte Vasile. După majorat, bărbatul a stat în chirie şi a încercat să înveţe să trăiască pe cont propriu, dincolo de sistemul de protecţie socială.
„La Centrul Vieţii am cunoscut o tânără crescută şi ea în orfelinat. Ne-am căsătorit şi l-am avut pe Lucas în 2007, care împlineşte în iulie opt ani. Între timp, m-am despărţit de mama lui Lucas. El a crescut de la vârsta de doi ani şi jumătate la o familie de asistenţi maternali, de unde l-am luat la cinci ani şi jumătate. În tot acest timp am strâns bani şi am luat o locuinţă la Anina, dar acolo nu am de lucru. Mama sa lucra la Liceul Auto din Timişoara ca femeie de serviciu şi directorul de atunci al unităţii de învăţământ, profesorul de educaţie fizică, Prinţ Iosif Frenţiu, m-a angajat ca portar şi ne-a dat o cameră la internat, pentru ca băiatul să crească cu ambii părinţi. Mama sa a plecat însă. Am rămas să-l cresc eu. Din păcate, conducerea actuală a liceului doreşte să evacuez camera în iulie. E un spaţiu mic, o fostă sală pe care am amenajat-o astfel încât să avem bucătărie, dormitor şi sufragerie. N-am unde să plec… Lucas este la Şcoala 29, unde a terminat clasa I şi s-a ataşat de colegi”, spune Vasile.
”Vreau să rămânem împreună, aici”
„Nu vreau să plec. Vreau să rămânem împreună aici. Îmi doresc şi o bicicletă bună, cu care să merg fără frică. Tata mi-a luat una, second-hand, dar nu are frâne şi roţile cam joacă”, spune Lucas, cu inocenţa specifică vârstei, un atu pe care nu vrea să-l piardă, aşa cum ţine cu dinţii să câştige în jocul de cărţi pe care le împarte cu tatăl său.
”Mi se pare un om de bună-credință”
Siguranţa relativă a familiei Cotoc s-a clătinat în momentul în care omul a solicitat acordarea unor zile libere sau contravaloarea acestora pentru munca prestată în weekenduri şi sărbători la poarta liceului. În luna octombrie a anului trecut, la o zi după ce conducerea şcolii a primit înştiinţarea că Vasile a acţionat-o în judecată, acesta s-a urcat pe geamul camerei sale, aflate la etajul doi al internatului, şi a ameninţat că se sinucide.
După acest incident, bărbatul a fost mutat de pe postul de portar, pentru care a fost socotit inapt, pe cel de îngrijitor de curăţenie, cu precizarea că la următoarea abatere disciplinară, conducerea liceului va lua măsurile de desfacere a contractului individual de muncă.
„A fost prea multă presiune. Am cedat psihic…”, spune Vasile. „Am avut trei întâlniri cu el. Mie mi se pare un om de bună-credinţă”, spune Iuliana Ciovică, avocatul care îl reprezintă din oficiu în procesul intentat unităţii de învăţământ.
Cum s-a terminat povestea aflaţi din ziarul „RENAŞTEREA BĂNĂŢEANĂ” de miercuri, 1 IULIE!
Ar trebui cumva ajutat dintr-un salar minim nu cred ca poate sa plateasca si o gazda s-au chirie si sa intretina un copil macar o camaruta intrun camin de nefamilisti sa aiba omul unde sta
Cunosc personal cazu, el este lenes, a fost ajutat, i s a facilitat plecarea sa lucreze in strainatate, printr un program european si nu si a indeplinit atributiile acolo. A vrut doar beneficiile programului, fara sa munceasca, asa ca a revenit in Romania. Din pacate jurnalistii nu isi fac treaba, ci se leaga de orice caz pentru a blama statul. E barbat tanar, poate munci si plati chirie, nu e normal sa primeasca locuinta sociala. E apt de munca.
ce se va alege de copil dupa acea?la orfelinat?sunt oameni fara inima,sa se puna si ei in pielea copilului.
langa tata se simte ocrotit,dar la orfelinat?al nimanui.
deja mama nu mai are.
o rusine mare din partea conduceri,sa arunci un copil an sdrada.
dumnezeu ie sus si ai va pedepsi pe cei fara inima.
Domnule Cotoc, inteleg din articol ca liceul v-a pus la dispozitie o camera, pentru care nu plateati chirie; banuiesc ca nu plateati nici utilitatile, adica incalzire, curent, apa. Nu cheltuiati nici timp, nici bani cu transportul casa-loc de munca.
In schimb, dumneavostra trebuia sa prestati ca portar si la sfarsit de saptamana, ca tot erati pe acolo. Pana acum eu vad un schimb, care atat cat rezulta din articol, era destul de echitabil, adica dumneavoastra munceati suplimentar pentru camera primita.
Cand ati dat scoala in judecata, v-ati gandit ca, din pacate, dintr-un salar de portar, ar fi fost imposibil sa platiti inchirierea unei camere, utilitatie si sa mai cresteti si un copil? Atunci n-ar fi trebuit sa munciti mult si suplimentar si sa nu mai aveti practic timp de petrecut cu copilul dumneavoastra?
La toate acestea v-ati gandit cand ati dat liceul in judecata? Doamna avocat nu v-a sfatuit sa ajungeti la o intelegere cu scoala?
Este cutremurator ce se intampla, nu trebuie sa fiti rautaciosi si sa puneti comentarii rautacioase,este un om acesta nu este un sclav, trebuie apreciat pentru grija care o poarta baiatului sau pentru ca el stie ce este greul si orfelinatul si a simtit astea pe pielea lui si nu isi doreste ca Lucas sa ajunga in orfelinat de aia se zbate atat de mult.Oare cine si-ar dori sa stea departe de copilul lui cand stie ca are nevoie de dragostea de parinte.
Nu cred ca isi doreste cineva sa se puna in locul lui Vasile Cotoc,sa se inteleaga un lucru din articol,Liceeul Auto sa oferit sa ii dea un loc de cazare si un loc de munca remunerat.Nu cred ca domnul Director ia spus ca il angajeaza pe post de sluga, eu cred ca fostul Director ia propus sa stea in camin si sa lucreze pentru ei pe un salariu de mizerie pe care nimeni nu ar lucra.
Dar angajatorul trebuie sa respecte codul munci si contracul de munca, daca nu sa plateasca mie asa mi se pare normal
Sper din tot sufletul sa se gaseasca o rezolvare in acest caz…..
Alooooo Domnule Primar Robu, ce masuri luati dumneavoastra?
Vreau sa ii iau o bicicleta lui Lucas. Cum ii pot gasi? –> [email protected]
Cred ca un ziar cum este acesta, inainte de a publica o stire, obligatoriu, trebuie sa verififice informatia din mai multe surse.
Sunt dezamagita de „goana” dupa senzatie a domnului care a scris articolul de mai sus.
Un santajist ,un nemernic care a fost ajutat de multa lume,profesori ,cadre auxiliare , directori etc, are garsoniera proprieate personala la Anina,eu lucrez de 25 de ani si nu am nici o proprietate, stau la socrii si el de ani buni cerseste , si tot el vrea drepturi rusine ,a fost ajuta de actuala conducere ,mai mult decat trebuia si el arunca cu noroi in institutie asi bat joc de oamenii care al ajuta, sa al dea dracu afara ca oricum nu face nimic.
ma numesc cotoc vasile irinel mam nascut in 03.04.1985 si am fost dat la casa de copii de la 3 luni pina la virsta de 18 ani cind a trebuit sa parasesc institutia,mam mutat vreo 2 ani in chirie,2 ani la o fundatie ,,centrul vietii,,pt.copii iesiti din orfelinat de acolo am cunoscut o fata la fel orfana ca mine-unde lam conceput pe cotoc vasile lucas ce are acum frumoasa virsta de 8 ani…apoi neam mutat in chirie inpreuna cu alte 2 familii si am stat vreo 2 ani si 6 luni-dar intimpul acesta au fost neintalegeri-caci nu a avut cine sa ne indrume in viata cu sfaturi,etc…nea fost greu-a trebuit sa ne despartim si sa divortam-am dat din motive materiale si personale copilul intro familie de plasament unde lam tinut pina la virsta de 5 ani si 6 luni-iar eu ca tata lam luat din plasament-cu conditia sa nu mai creasca ca mine printre straini-mam mutat cu el in chirie unde am stat aproape un an cu el-apoi mam mutat la Liceul Auto Timisoara unde mi sa oferit o locuinta de serviciu si un loc de munca-aici am ajuns fiind situatia neintalegerii intre mine si mama copilului Cotoc Lucretia nevrind sami dea pensie de intretinere pt.copil-o suma modica de 150 ron-eu cred ca este putin pt.a putea intretine un copil-la veniturile ei de 1200 ron in mina-dar nu am ce sa fac daca asa sta situatia-care au un copil sau mai multi vor intalege ce vreau sa spun-eu am in mina 740 ron+alocatia copilului care a fost 42 ron-dar in tot acesti bani care e primesc-cumpar igiena,mincare,medicamente,etc-cine este familist cu adevarat ma intalege…..vreau sa va mai spun un ultim cuvint-in timp ce a fost copilul in plasament 3 ani-eu am fost plecat vreo 8 luni in finlanda la o organizatie sa lucrez gratis si dupa aia nu am putu sa ma angajez deoarece nu am stiut vb.limba lor pt.info puteti suna la Student-Plus sa va interesati cit de serios am fost in proiectul acesta tel;0040 256 494390….iar 2 ani am fost la Fundatia Onisim unde mau ajutat sa adun suma necesara pt.ami cumpara o locuinta-am gasit o locuinta in Orasul Anina-pt.mine nu a contat unde este locuinta deoarece am vrut un viitor mai bun pt.copil-cind altii isi cumparau aparatura sau chestii personale eu am luat o locuinta cu 6500 ron-pt.mine si copil este o binecuvintare ca avem acea locuint de departe-ne tine pe loc ca nu este nici un fel de lucru-deacea nu ne putem muta permanent acolo-Bunul Dumnezeu Imi Este Marto ca an-de-an am cautat de lucru in timp ce ma duceam in concediu acolo–totii care au gurile rele trebuie sa stie ca nu am primit nici un ajutor financiar pt.a cumpara acea locuinta-Cu Ajutoru Domnului am luato Mia Dat zile si sanatate ca so pot aduna bani prin munca cinstita….tot cea ce vreau sa va spun ca nu este usor sa cresti la casa de copii si sa iesi dintrodata in viata sa te descurci…Mie dumnezeu Martor ca nu ma ajuta nemeni fizic sau mai mult financiar sa pot intretine copilul-cine are familie vor sti despre ce vb..si despre furturi din magazine sau toate tevile din camin as fi fost deja dat afara sau raspundeam penal-sa nu credeti tot cea ce se spune astea sint false-santaje din partea institutie pt.ca am inceput sa le cer drepturile legale-cine vrea sa stie mai mult poate sa se uite pe sait instantei judecatorie dosar nr.27647/325/2014….si chiar rog pe altii care pot sa ma jute cu o informatie-lege-sa ma contacteze tel;0734248349….va urez tot binele din lume Si Fie Ca Bunul Dumnezeu sa va deschida inima si sa va dea intalepciune-inainte de a scrie un comentariuuuuuu…..cu stima Cotoc Vasile Irinel si fiul meu Cotoc Vasile Lucas
Ce usor este sa batjocorim si sa ne dam cu parerea.