Sunt oameni veseli timișenii din comuna Beba Veche. Le plac glumele, snoavele și poveștile hazlii, iar când se întâmplă să le fie martori ei înșiși, să te ții râs și distracție. De o asemenea istorioară de pomină, având drept personaje principale un venerabil fiu al satului, demult răposat, și o localnică dăruită cu… imaginație de sorginte folclorică își amintește cu amuzament primarul Ioan Bohancanu, consimțind să ne-o împărtășească în schimbul unor… hohote zdravene, ca acelea produse imediat după evenimentul cu pricina.
„În 2007, o asociație din Ungaria a avut inițiativa de a-l omagia pe Téry Ödön, medic, ministru al sănătății publice și unul dintre fondatorii mișcării turistice din țara vecină. Născut chiar aici, la Beba Veche, în 1856 și decedat la Budapesta în 1917, cărturarul mai este cunoscut ca întemeietor al Asociației Carpatica Maghiară, Departamentul Szittnya.
Până aici toate bune şi frumoase, cu atât mai mult cu cât conaţionalii săi de peste graniţă s-au gândit să facă un gest nobil, dăruind comunei noastre bustul lui Ödön, care se află şi astăzi în curtea bisericii catolice din satul unde această personalitate a văzut lumina zilei. Numai că momentul la care delegaţia maghiară a venit să aducă lucrarea de bronz n-a fost tocmai potrivit. Au ajuns ei cu bustul aici într-o vineri după-amiază.
La primărie se încheiase activitatea şi nici nu avea cine să se ocupe, chiar în acel weekend, de amplasarea statuii la locul care-i fusese destinat. Provizoriu, lucrarea dedicată lui Téry Ödön a fost lăsată sub o masă, chiar în biroul meu, urmând ca luni să ne ocupăm de ea cum se cuvine. La început de săptămână, în zori, prima care a intrat în încăpere a fost, ca de fiecare dată, femeia noastră de serviciu, Tanti Piroska.
A deschis ea geamurile, să aerisească, s-a apucat să măture şi, când a ajuns lângă masă, i-a căzut privirea pe bust: o formă neagră, nedesluşită, cu bărbuţă ascuţită ca de ţap… Atât de tare s-a speriat, c-a părăsit biroul în fugă, strigând ca din gură de şarpe: Am văzut pe draacuuu! Am văzut pe draacuuu!!!!”. Prinsese biata de ea o viteză pe coridor de parcă o urmărea de-adevăratelea Necuratul. Din dolofană cum e Piroska noastră de fel, devenise aerodinamică! Până la urmă s-a lămurit ea că i-a jucat închipuirea o festă, dar noi am râs pe săturate şi atunci, şi multă vreme după aceea, când cineva pomenea de arătarea de sub masă”, ne spune Ioan Bohancanu.
Apoi trecem peste drum, la biserica catolică din Beba Veche, să vedem opera de artă donată de delegaţia din Ungaria. E bine realizată, expresivă, şi-şi îndeplineşte menirea de a aduce un omagiu vrednicului înaintaş. E drept că, dintr-un anume unghi, cum stă adăpostit la umbra unui copac cu coroana bogată, aduce un pic, fără supărare, şi cu Nichipercea…
