Corina Gluhovschi, jurnalist: “Nu este o meserie ușoară, este o meserie extrem de solicitantă, dar care dacă te prinde, nu mai scapi”

Corina Gluhovschi, jurnalist: “Nu este o meserie ușoară, este o meserie extrem de solicitantă, dar care dacă te prinde, nu mai scapi”

– Ce te-a atras și ce te-a determinat să alegi presa?

– Ca să răspund la asta trebuie să mă întorc cu douăzeci și ceva de ani în urmă, atunci era o noutate, descoperisem venirea BBC-ului în țară, descoperisem primul post de radio privat din România. Era un miraj. În plus, erau oameni atât de frumoși și plini de inițiativă cei care au intrat în domeniu. Erau mai ca mine, erau studenți din anii doi, trei sau patru, unii chiar terminaseră facultatea. Entuziasmul lor și perspectivele care se deschideau atunci m-au atras, plus că îmi doream foarte tare să ajut oamenii, să-i sprijin, să fiu în mijlocul lor. Asta a fost baza. Pot să spun că nu m-am gândit atunci niciodată la expunerea publică, era dorința de a face și libertatea de a te putea exprima după perioada comunismului. După 1989 parcă s-au deschis ușile și era perspectiva de a putea să zbori liber, iar presa și jurnalismul îți ofereau din plin posibilitatea asta. De a alege, de a lucra pentru oameni, de a putea să le oferi sprijin atunci când aveau nevoie.

 

– Cât de multe dintre idealurile acestea de început s-au confirmat în timp?

– În perioada aceea de început totul era frumos, idilic, puteai să visezi, să faci planuri, și dacă apărea o piedică nu aveai cum să nu găsești o rezolvare, pentru că erai motivat să duci la capăt ceea ce făceai. Entuziasmul propriu și entuziasmul celorlalți facea să se formeze echipe, ne propuneam tot felul de proiecte, lucram pentru ele, ne documentam și, pentru că nu prea aveam de la cine să învățăm atunci, studiam mult singuri. Pe parcurs, pe măsură ce au trecut anii, s-a dezvoltat și jurnalismul. După aceea perioadă “romantică” au apărut factorii politici și economici. De exemplu, au apărut trusturile de presă care au fost realizate de cei din zona de politic și economic și, în momentul acela, presa sau jurnalismul a început să capete nuanțe. Poate că dacă aveam mai multă experiență, noi, cei de atunci, și poate mult mai multă înțelepciune, ne-am fi dat seama că undeva ceva o să se schimbe radical. Poate ar fi trebuit să știm să luptăm atunci pentru ca presa, toată presa, să rămână pe picioarele ei, stabilă, nu în bătaia vântului în funcție de interesele unor anumite cercuri.

 

– Asta încerci să faci acum cu proiectul tău de suflet, QUB TV, televiziune a cărei inițiator și director ești?

– Da, a fost o încăpățânare de a da acestei profesii demnitatea pe care cred că o merită. Am suferit foarte tare în contextul în care poate că oamenii obișnuiți care știu și se raportează foarte mult la presă suferă într-un mod în care poate nici nu-și dau seama. Mă feresc să spun că sunt zone de dezinformare, nu este neapărat asta, dar informația poate să ajungă în atât de multe moduri de expunere, totul depinde de talentul celui care o oferă. Depinde însă și de partea care o receptează. Așa cum jurnalistul poate da informația în mai multe moduri și cel care o recepționează trebuie să-și dezvolte acele abilități de a putea să vadă nuanțele și să înțeleagă contextul.

Pentru că în presa din toată lumea există nuanțe, există presă care susține și presă care este anti, iar oamenii și cei care beneficiază de serviciile presei nu trebuie să se simtă niciodată trădați. Iar trădarea asta nu este neapărat cea în sensul acela urât al cuvântului. Poate fi, pur și simlu, legată de o cedare. Jurnaliști care s-au retras, încercând să ne găsim drumul, pentru că aveam deja o vârstă la care trebuia să ne câștigăm existența altfel decât în boema tinereții, să facem ceva. Am simțit că jurnalismul a pierdut poate cumva pe mâna noastră când ne-am gândit că nu putem face tot ceea ce trebuia, că nu avem pârghii. Dar, după ce acumulezi mai multă experiență și înveți să te descurci, începi să-ți dorești să faci jurnalism cu multă demnitate.

Pentru că meseria asta chiar merită să fie respectată și își merită locul acela pe care l-a avut în anii de după 1990, când toată lumea privea cu speranță. Sunt foarte mulți profesioniști buni în România, jurnaliști, dar există și o generație tânără promițătoare. Pe mine mă uimește faptul că încă sunt tineri care își doresc să facă presă și asta este tot ceea ce vreau. Nu este o meserie ușoară, este o meserie extrem de solicitantă, dar care dacă te prinde nu mai scapi. Nu toată lumea rezistă, este un program haotic. Nu e de parcă ai lucra la birou, într-o instituție sau companie, te-ai dus acasă și poți să închizi laptopul, telefonul, televizorul, te retragi și spui: gata, eu până mâine meditez sau mă odihnesc. Ca jurnalist, și când ești cu familia, și când gătești, ești atent la știri, mai îți arunci ochii pe informații, cauți să vezi ce s-a mai întâmplat, altfel nu ai cum. Și dacă pleci în vacanță tot ești conectat la informație, pentru că asta este meseria căreia trebuie să-i dai totul. Lucrezi mult cu tineri, aici la QUB TV.

 

– Care sunt calitățile indispensabile unui tânăr care vrea să intre în presă?

– În primul rând trebuie să fie atras la modul serios de domeniu. Trebuie să dețină un pachet de cunoștințe generale care să-i permită să cuprindă realitatea și să o analizeze. Să-și dea seama de utilitatea acestei meserii. Și mai este vorba despre rezistență la stres, de prezență de spirit și, cel mai important, este vorba despre caracter. Trebuie să ai un caracter frumos, să fii onest și bine educat. Trebuie să fii foarte deschis la minte și să nu ai idei preconcepute, să fii mereu avid de a afla, nu de a privi unidirecțional. Și mai este un aspect: să nu te lași chiar tu manipulat.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

0 Comments

No Comment.