Acad. Păun-Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române „Mergeți, dragi tineri, pe picioare proprii, căutați-vă destinul acolo unde aveți vocație!”

Acad. Păun-Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române „Mergeți, dragi tineri, pe picioare proprii, căutați-vă destinul acolo unde aveți vocație!”

Acad. Păun-Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române „Mergeți, dragi tineri, pe picioare proprii, căutați-vă destinul acolo unde aveți vocație!”

Originar din Banatul de munte, fiind născut la data de 28 mai 1942, în localitatea Gârbovăț, județul Caraș-Severin, academicianul Păun-Ion Otiman și-a înscris numele, grație unei cariere profesionale de excepție, în galeria personalităților marcante din această parte de țară. A absolvit Facultatea de Agronomie din Timișoara în anul 1965 și Facultatea de Științe Economice din Timișoara în 1971, iar în 1974 a obținut doctoratul la Facultatea de Economie Agrară București. Între anii 1968 și 1990 a ocupat diverse posturi didactice în cadrul Facultății de Management de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, precum și în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Între 1990 și 2004 a fost rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului.

În legislatura 1992-1996, Păun-Ion Otiman a fost senator CDR de Timiș, fiind membru în Partidul Alianța Civică, iar în legislatura 2000-2004 a fost senator PNL de Timiș.

În anul 1993, Păun-Ion Otiman a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1999 a devenit membru titular al acestei instituții.

 

Ați obținut, de-a lungul timpului, nenumărate titluri și distincții, printre care le-aș enumera doar pe cele de rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, post pe care l-ați ocupat timp de 14 ani și de membru titular al Academiei Române. În urmă cu cinci ani, ați fost desemnat cetățean de onoare al Timișoarei, iar recent ați primit și titlul de cetățean de onoare al județului Timiș. Ce înseamnă acest ultim titlu pentru dumneavoastră?

Vă răspund așa cum am făcut-o și în plenul Consiliului Județean Timiș, atunci când mi-a fost decernat acest onorant titlu. Intenția de a onora anumiți seniori ai județului Timiș este aceea de a încerca, în măsura în care au anumite date, să confere o recompensă pentru o activitate îndelungată desfășurată atât în interiorul județului cât și în cadrul instituțiilor în care aceștia și-au desfășurat activitatea. Eu sunt locuitor al județului Timiș din anul 1960,  când am venit student la Timișoara, apoi întreaga mea activitate de formare, atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere al cetățeanului a avut loc aici, în Timiș. În ianuarie 1990, când încă se mai trăgea, se mai auzeau împușcături răzlețe, am fost ales, de către corpul didactic și studenți, rector al Universității, și am ocupat această onorantă titulatură până în luna decembrie 2004, adică 15 ani fără câteva zile. În această perioadă am încercat, în măsura posibilităților pe care le-am avut, și cu ajutorul colegilor, să dezvoltăm instituția, de la circa 800 de studenți – în 1990, la peste 7.000-  câți erau când am plecat de la rectorat. Și un corp profesoral format dintr-un număr restrâns de cadre didactice- circa 80, a ajuns la peste de 300 de colegi. În plus, am diversificat foarte mult, în funcție de ceea ce am observat – pentru că am beneficiat de multe colaborări inter-universitare în Europa, dar nu numai, și în America -, domeniile de studiu, de cercetare ale Universității în consens cu ceea ce se întâmpla în plan european și mondial. Aș concluziona, prin urmare, că cei de la Consiliul Județean, consilierii și președintele, au apreciat activitatea mea desfășurată în această perioadă și m-au recompensat cu acest titlu onorant, de cetățean de onoare al Timișului.

CITEȘTE ȘI: Cod galben de caniculă în 22 de județe și în București (Harta)

 

Sunteți născut în Caraș-Severin, iar din 1960 locuiți în Timișoara. Cum este descris, de un fiu veritabil, Banatul? Ce are el valoros?

Am scris și eu de nenumărate ori, atunci când m-am referit la istoria mai veche sau mai recentă a Banatului, și în special a Timișului, că această zonă binecuvântată de Dumnezeu și de locuitorii săi este un loc de permanentă atracție pentru oamenii din întreaga țară, și nu numai. Aici au trăit și trăiesc și astăzi, în bună conviețuire, multe etnii. Atracția a fost și este legată atât de posibilitățile de afirmare pe care le ai, în sensul că aici există o economie foarte dezvoltată, o agricultură competitivă, o viață culturală intensă. Banatul a fost și este un pol multicultural, poli-lingvistic, multietnic, multiconfesional. Această armonie socială a funcționat mereu în Banat, cu foarte mici sincope în decursul istoriei. Aș concluziona spunând că Banatul este un loc, un mediu în care te poți împlini și în care, mai apoi, să dai înapoi acestui ținut atât de generos. Numai dacă mă gândesc la premierele Banatului în domeniul tehnic, în domeniul agricol, în domeniul științific, pot spune că a fost și este o decizie bună să vii aici, să rămâi aici și să te realizezi aici.

 

Cum era Timișoara anului 1960, atunci când ați venit la facultate? Și cum o percepeți acum?

Eu fiind născut într-un sat de munte, în Valea Almăjului, în plin război mondial, nu aș putea spune că am avut un miraj al Timișoarei, nu o cunoșteam decât din lecturi.    Însă, având o anumită pregătire școlară, având învățători care mi-au călăuzit pașii spre carte, era logic că drumul meu avea să ducă la Timișoara, cu o perioadă de câțiva ani petrecută la gimnaziul din Bozovici și la Liceul General Dragalina din Oravița. Am ajuns la Timișoara, așa cum mulți tineri din Banatul de munte au făcut-o. Când am venit în Timișoara sigur am fost fascinat, dar cum putea fi altfel un tânăr care a văzut lumina ochilor la munte, venind aici, în acest oraș deosebit.  Evident, Timișoara a evoluat, fără doar și poate, în multiple planuri, a evoluat și pozitiv, dar trebuie să recunosc că și negativ, în anumite aspecte. Dar, în ansamblu, Timișoara a făcut pași importanți spre progres, spre modernizare, spre ceea ce înseamnă o nouă etapă a vieții sociale și economice.

 

Sunteți membru titular al Academiei Române, suprema instituție de cultură și știință a țării. Câți bănățeni au fost, de-a lungul timpului, membri ai acesteia?

Academia Română are peste 150 de ani de activitate, ea a fost fondată în anul 1866. În cei 17 care au constituit nucleul fondatorilor am avut 2 bănățeni; Vincențiu Babeș, tatăl savantului Victor Babeș și Andrei Mocioni, din familia Mocioneștilor. Din Banat și zonele adiacente,, înțelegând partea Hunedoarei și Aradului, până la această dată, din raportul pe care l-am întocmit eu la 150 de ani de la fondarea Academiei, 108 oameni de mare valoare au obținut această onorantă titulatură. Acum, din Timișoara, suntem 12 membri ai Academiei, 4 titulari, respectiv actualul președinte al filialei, academicianul Dan Dubină, academicianul Ioan Boldea, academicianul Ladislau Vekas și cu mine, și încă 8 colegi membri de onoare sau membri corespondenți. Eu sunt cel mai vechi, din 1993 fiind membru corespondent, iar din 1999 am fost titularizat. Acum sunt președintele de onoare al Filialei Timișoara, după ce am fost președinte timp de două mandate. Președinția este asigurată prin rotație, pentru maximum două mandate. Este o cutumă ca, după îndeplinirea mandatelor, dacă, bineînțeles, colegii sunt de acord, președintele retras să devină președinte de onoare.

academia romana filiala timisoara 1

 

Sunteți, prin urmare, o voce mai mult decât îndreptățită să spună câteva cuvinte despre activitatea filialei Timișoaea a Academiei Române.

Da, sigur, pentru că eu vin zilnic la birou, sunt încă cercetător în cadrul filialei. Noi aici avem cercetări pe mai multe direcții științifice. În primul rând, datorită faptului că învățământul politehnic este la noi foarte puternic – școala politehnică a depășit 100 de ani de la înființare-, avem un centru de cercetări tehnice fundamentale unde mai mulți colegi cercetători au o activitate foarte bine cotată pe plan național și internațional. De altfel, mare parte dintre ei sunt și profesori la Politehnică. Apoi, avem un institut care poartă numele marelui scriitor și filosof Titu Maiorescu în domeniul socio-uman, cercetări lingvistice, în domeniul științelor istorice, unde circa 20 de cercetători se ocupă de aceste aspecte, de punere în valoare a culturii și a contribuției Banatului la cultura, la istoria națională, la tot ceea ce înseamnă într-un cuvânt istorie, literatură și artă pentru România. Apoi, avem un centru de cercetări pentru dezvoltare rurală durabilă, cu aplicare în mod deosebit spre agricultură, înființat de mine, unde suntem 7 cercetători care facem studii în diverse zone ale României, în special în partea de vest a țării, cu privire la dezvoltare rurală durabilă și sustenabilă. Mai avem, desigur, și unele cercetări ale Observatorului Astronomic, dar datorită unor posibilități mai reduse ale telescopului, fiind unul de o generație mai veche, lucrările lor se plasează mai mult în domeniul cercetărilor teoretice. Și avem un institut destul de puternic de cercetări în domeniul chimiei. El vine de pe vremea academicianului Coriolan Drăgulescu. Aici au lucrat remarcabili chimiști, și lucrează și în prezent. Este, după părerea mea, al doilea institut al țării din domeniul chimiei și care a adus contribuții importante, fie în domeniul chimiei teoretice, fie în cel aplicativ.

 

Ce sfaturi le-ați da tinerilor care se pregătesc să își aleagă un drum în viață? Cum să își aleagă profesia? La ce să fie atenți? Cum să pornească?

Pentru că din 1966 sunt cadru didactic, am avut și am permanentă legătură cu tinerii, mă simt foarte bine în mijlocul studenților. Am avut și am dezbateri permanente, am mers în nenumărate licee pentru a sfătui tinerii să-și urmeze drumul acolo unde cred ei că se pot împlini cel mai bine. Sfatul meu este: mergeți, dragi tineri, pe picioare proprii, căutați-vă destinul acolo unde aveți vocație, căutați-vă împlinirea acolo unde reușita voastră în viață trebuie să fie maximă. Nu înseamnă că un om este împlinit numai dacă are o diplomă universitară, tot la fel de împlinit este și un foarte bun meseriaș, un foarte bun electrician, un foarte bun tâmplar. Dau un exemplu din domeniul meu: la această dată, a fi tractorist -în condițiile în care tehnologia electronică a intrat în agricultură-, e un lucru extraordinar. Cabina unei  combine autopropulsată de ultimă generație este tot atât de înzestrată, aș putea spune, ca a unei cabine de avion. Bineînțeles, avem nevoie de absolvenți universitari, România are nevoie de elite, pentru că, trebuie să trebuie să recunoaștem, elitele împing întotdeauna societatea înainte. Îi sfătuiesc pe tinerii absolvenți de universități, după ce se desăvârșesc în domeniul lor, să încerce să abordeze și alte aspecte ale vieții, să meargă spre politică, pentru că politica este un fel de împlinire a managementului maxim. Dar nu oricine poate să ajungă în politică cu rezultate. Mulți îți imaginează că dacă au eșuat în profesie pot găsi pași spre politică. Este o greșeală fundamentală. De aceea le recomand tinerilor de astăzi să își creeze propria lor carieră pe rezultate, pe ceea ce au înfăptuit, pe ceea ce au în spate.

 

 

 

 

 

 


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns