Tradiții și obiceiuri și în a doua zi de Paște. Obiceiul ”Udatului” și ciocnitul ouălor invers

Tradiții și obiceiuri și în a doua zi de Paște. Obiceiul ”Udatului” și ciocnitul ouălor invers

Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Paște. Obiceiul ”Udatului” și ciocnitul ouălor invers.

Cea mai mare sărbătoare a creștinismului, Învierea Domnului, este singura căreia i se dedică trei zile. În a doua zi de Paște, unele obiceiuri sunt păstrate în anumite zone ale țării.

Cel mai cunoscut obicei de Paşte, care se păstrează în majoritatea localităţilor din Transilvania, este “Stropitul” sau “Udatul”. În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă.

Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre.

CITEȘTE ȘI: Incendiu de Paști, în vestul țării. Un copil s-a jucat cu focul și a făcut scrum 200.000 de lei

În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost aşa. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar povestea acestui obicei este cu mult mai frumoasă:

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina.

Tradiţia mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.

Etnografii spun că obiceiul stropitului de Paşte a fost adus în Transilvania în perioada Evului Mediu, de către saşi, fiind preluat în toate zonele locuite de germani şi mai apoi în comunităţile maghiare, dar şi româneşti.

Obiceiul este păstrat atât la credincioşii ortodocşi, cât şi la cei romano-catolici, reformaţi sau greco-catolici şi presupune ca, în a doua de Paşte, băieţii să stropească toate fetele cu parfum.

Tinerii formează grupuri în funcţie de prietenii şi merg “la udat”, primind în schimb de la gazde cozonac, prăjituri, ouă roşii şi vin.

La ţară, se păstrează încă obiceiul ca băieţii să îi întrebe pe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, spunând următorul vers: “Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”.

 Stropitul fetelor se făcea în vechime cu apă, însă, din secolul al XIX-lea, obiceiul s-a modificat astfel încât băieţii folosesc acum sticluţe cu parfum. Obiceiul stropirii fetelor se păstrează încă, în special în comunităţile de germani şi saşi, simbolizând bunăstarea.

 Sunt reguli privind ciocnitul ouălor de Paşte, pentru fiecare dintre cele trei zile ale sărbătorii. Dacă în duminica de Paşti ouăle se ciocnesc doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.

Tot în a doua zi de Paşte, se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi.

În zilele de Paşte existau interdicţii aspre, încă din moşi strămoşi: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare, iar masa de Paşte nu se ridica timp de trei zile.

Cel mai inedit moment din a doua zi de Paşte rămâne însă “Jucatul lopţii în bâtă”, un sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti. Băieţii satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ – unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă.

Jucătorii trebuie să parcurgă dus-întors distanţa dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de “loptă”, o minge făcută din cârpe legate.

Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri, iar fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.

 Tradiții și superstiții din a doua zi de Paște

Tradiția spune că dacă vei păstra un ou roșu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.

În zilele de Paști se aşează o bucăţică de fier sub prag, semnificând protecţie pentru casă.

Tradiția mai spune că în a doua zi de Paște cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă în casa în care au locuit pentru a-și proteja oamenii dragi.

Încă din timpuri străvechi se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.

Sursa:alba24.ro

ghidularadean

 

 


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns