Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Ce este bine să facem astăzi

sfinti

Creștinii ortodocși aduc astăzi cinstire Sfinţilor Mihail şi Gavriil, cu prilejul sărbătorii care, în calendarul bisericesc, este marcată drept Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor cereşti  fără de trup, aşadar al cetelor îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.

Dionisie Areopagitul vorbeşte despre ierarhia angelică menţionând nouă cete distincte de îngeri,  aşezate în câte trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începători, Arhangheli, Îngeri. Biserica şi-a dat consimţământul asupra acestei ierarhii, introducând-o  în pictura lăcaşurilor de cult.

Sărbătoarea din 8 noiembrie a fost iniţial   o simplă aniversare anuală a sfinţirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. De aceea, în sinaxarele vechi, ea apare ca  praznic al lui Mihail, înainte de a prilejui celebrarea tuturor Sfinţilor Îngeri.  Alte patru zile liturgice de peste an sunt, de asemenea,  consacrate pomenirii Sfinţilor Arhangheli sau unor minuni săvârşite prin puterea acestora.

În 6 septembrie, se pomeneşte  un miracol făptuit de Sfântul Arhanghel Mihail, la Chones, în Colosse din Frigia. În  26 martie, prăznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil. În 13 iulie, are loc al doilea Sobor al Arhanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfinţirii unei biserici vestite închinate acestuia, iar la serbarea Arhanghelului Gavriil din Adin, în  data de 11 iunie (fără slujbă),  se comemorează apariţia acestuia  la o chilie din Sf. Munte, unde el ar fi învăţat  un călugăr să cânte pentru prima oară partea de la început a Axionului Sfintei Fecioare.

În limba ebraică, numele  Mihail  înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „strigă”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina acum întuneric s-a făcut. Căci cine este ca Dumnezeu?”, şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor.

Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în  luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru.

Conform Scripturii, toţi morţii   vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail. În iconografie, el este reprezentat purtând în mână o sabie de foc, semn că el pedepseşte păcatul.  Din acest motiv, Arhanghelul Mihail se arată a fi un înger al dreptăţii Dumnezeieşti.

În ebraică, Gavriil înseamnă „bărbat Dumnezeu”, nume ce face trimitere la faptul că Domnul va veni pe Pământ în chip de om. El vesteşte  Sfinţilor  Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia venirea pe lume  a Înaintemergătorului. Păstorilor le arată că li S-a născut Prunc. Pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzeşte Sfânta Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.

Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia ortodoxă purtând în mână o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei şi binecuvântării. Arhanghelul Gavriil este îngerul bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu. Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca ei să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celălalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Raiului.

Turta arieţilor în târla oilor

În folclorul religios românesc, Arhanghelului Mihail i se aduce  mai multă cinstire decât Arhanghelului Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.

De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie. În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), care era considerată a fi purtătoare de fecunditate.

Această turtă se arunca în dimineaţa de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea  berbecilor între mioare. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie printre păstori, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos,  era mare supărare.

În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru răposaţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Cu acest prilej, se aprind lumânări atât pentru cei aflaţi în viaţă,  cât şi pentru cei care s-au stins fără lumină la căpătâi.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *