Săptămână încărcată, obiective realizate în baschetul timişorean

Veronica Gavrila baschet

Veronica Gavrilă, profesoară la CSŞ Bega şi antrenorul principal al echipei de senioare SCM Timişoara, promovată în primul eşalon baschetbalistic feminin, a avut parte de o ultimă săptămână extrem de încărcată.

Înaintea turneului de promovare în elită ea a făcut o deplasare la Sfântu Gheorghe pentru întrecerea finală la categoria de vârstă U13, unde a putut sta doar la meciurile din faza grupelor, fiind nevoită să se întoarcă în capitala Banatului pentru a ajuta la confruntările decisive pentru accederea pe prima scenă. A fost înlocuită la competiţia junioarelor de Ciprian Prejban, colegul ei de la pepinierea din Zona Circumvalaţiunii.

În municipiul-reşedinţă al judeţului Covasna au participat cele mai bune opt echipe din ţară, care au fost repartizate în două grupe. S-a jucat după sistemul fiecare cu fiecare, primele două clasate calificându-se în semifinale, iar celelalte două în zona valorică 5-8. CSŞ Bega Timişoara U13 a câştigat partidele cu CSŞ CSM Târgovişte (49-47) şi CSŞ Sibiu (59-35), a pierdut-o pe cea cu Olimpia Bucureşti, favorita turneului (48-52), dar a fost suficient pentru a avansa în semifinale. Acolo, a fost 44-37 cu CSŞ Alexandru Ceauşianu Reghin, iar în ultimul act bănăţencele s-au înclinat cu scorul de 48-62 în faţa echipei CS Olimpia Bucureşti, care a devenit noua campioană naţională la această categorie de vârstă.

La ultimele două partide jucate în cadrul turneului de la Sfântu Gheorghe, pe banca tehnică a grupării timişorene a stat profesorul Ciprian Prejban.

„Primul meci a fost cu echipa din Târgovişte şi, ca întotdeauna, debutul este cel mai dificil. De aceea am şi dorit să fiu prezentă la Sfântu Gheorghe pentru meciurile din grupă… Turneul final de la Liga I s-a suprapus cu cel similar de la U13. Am făcut sesizări la federaţie, dar nu a fost luat în cont acest aspect. Am spus că putem să organizăm la Timişoara cele două turnee.

Nu s-a întâmplat acest lucru şi am plecat la Sfântu Gheorghe pentru faza grupelor. Meciul cu echipa din Târgovişte a fost unul foarte greu, l-am câştigat la două puncte. Acest lucru s-a întâmplat şi din cauza sistemului federaţiei. La această categorie de vârstă este o apărare om la om fără ajutor în relaţia de unu la unu, iar dacă echipele mizează pe o jucătoare bună sau chiar două, folosindu-le în sferturi diferite, se ajunge la un non-combat, o perioadă de zece minute în care acea fată joacă singură, caută tot timpul relaţia unu la unu.

Am explicat federaţiei că acest sistem omoară baschetul românesc şi sperăm ca din toamnă să se schimbe ceva, pentru că face rău şi acestor jucătoare care au valoare de unu la unu, ele la un moment nu vor mai şti să paseze, să iasă în perimetru… Celelalte jucătoare se uită la un spectacol, iar aşa nu ne putem dezvolta, nu vom avea rezultate la nivel de naţională.

Am reuşit să batem echipa din Târgovişte şi cu acest non-combat, a fost un meci foarte important, pe care dacă nu-l câştigam mergeam în zona valorică 5-8, ştiind că urmează partida cu Olimpia Bucureşti, una extrem de greu de câştigat. Am avut un joc extraordinar de bun cu această echipă, am pierdut la doar patru puncte, am condus aproape toate tot meciul, diferenţa s-a făcut în ultimele patru minute.

A fost un joc colectiv extraordinar al fetelor mele, echipa a înregistrat un real progres şi are o perspectivă pentru următoarele campionate. Avem jucătoare cu o talie excelentă, şi mă refer aici la fundaşi, extreme şi pivoţi. Pe lângă acest aspect, fetele au fost vicecampioane naţionale anul trecut la minibaschet, deci această medalie nu reprezintă o surpriză.

Jucătoarele acestei generaţii au fost medaliate cu bronz la babybaschet, astfel că la trei competiţii finale la care au participat au câştigat un bronz şi două arginturi. Singura mea dezamăgire este legată de faptul că după turneul de minibaschet de la Mangalia am pierdut cei mai înalţi pivoţi din ţară la ora actuală la această categorie de vârstă.

Am vorbit cu părinţii lor, acum au o înălţime de aproape 1,90 metri. Cu aceste fete am avut o talie mai mare decât la U18, dar am reuşit să luăm medalie şi fără ele. Cu echipa din Sibiu nu am avut nici o problemă, ne-am impus la peste 20 de puncte, a fost un meci uşor, am întâlnit o formaţie de talie mică. După meciurile din grupă, eu am plecat la Timişoara pentru meciurile de promovare din Liga I.

L-am rugat pe colegul meu Ciprian Prejban să mă ajute, a venit el şi a continuat competiţia. În semifinale am întâlnit echipa din Reghin, una agresivă, care îşi doreşte foarte mult să facă performanţă, anul trecut a luat o medalie de bronz la un nivel mai mare dintr-o conjunctură fericită de împerechere în faza grupelor, beneficiind de un culoar extraordinar.

Am mai jucat cu ele în calificări, le-am bătut acasă la 18 puncte diferenţă. În retur am pierdut, dar atunci fetele au avut un moment mai greu cu foarte multe teze, teste, iar echipa a fost în cădere. Am câştigat în semifinale la şapte puncte, iar în ultimul act ne-am întâlnit cu Olimpia Bucureşti, favorita turneului, care ne-a învins tot la 14 puncte.

Vreau să mulţumesc CSŞ Bega, domnului director Mircea Bologa, care ne-a susţinut în toate problemele pe care le-am întâlnit, rezolvând-o şi pe cea a banilor pentru turneul final, aici era o situaţie de incertitudine până înainte să plecăm la Sfântu Gheorghe. Mulţumesc şi colectivului de părinţi şi sponsorilor, care ne-au ajutat şi au dat dovadă de fair-play pe întreg parcursul anului competiţional, fiind un model de urmat pentru toţi părinţii sportivelor.

Nu au pus presiune pentru obţinerea unei medalii, şi-au dorit ca aceşti copii să joace baschet cu plăcere şi dragoste pentru acest sport. Îi mulţumesc şi colegului meu Ciprian Prejban, care a înţeles importanţa acestui turneu şi pe care l-a tratat cu profesionalism”, ne-a declarat Veronica Gavrilă. CSŞ Bega Timişoara U13 a dat o jucătoare în formula ideală a turneului final, însă antrenorul echipei bănăţene consideră că încă o baschetbalistă din lotul aflat sub comanda ei merita să fie aleasă în cel mai bun „5”:

„Am avut o jucătoare în cel mai bun cinci al turneului, pe Daria Negru. Consider că încă o fată de la noi merita să ajungă formula ideală sau să fie declarată jucătoare de perspectivă. Mă refer la Diana Balaşiu, care în opinia mea va fi o jucătoare de bază a loturilor naţionale, la 1,87 metri, stângace, cu calităţi fizice şi îndemânare foarte bune pentru un copil cu o asemenea talie.

Pe tot parcursul turneului a avut o eficienţă extraordinară, aproape cea mai bună recuperatoare, aproape cea mai eficientă jucătoare, deci a fost acolo în top”.

Lotul echipei de baschet feminin CSŞ Bega Timişoara care a cucerit medalia de argint la categoria de vârstă U13 este alcătuit din următoarele jucătoare: Daria Negru, Diana Balaşiu, Maria Chevereşan, Beatrice Băcescu, Roxana Vulpeş, Antonia Iordache, Ana Ivan, Anca Predatu, Andrada Visu, Ana Stockl, Sara Ciur, Teodora Drăguşanu şi Roxana Zarcula.

Veronica Gavrilă ne-a vorbit şi despre programul următor al tinerelor baschetbaliste timişorene: „Mai avem minibaschet, între 24 iunie şi 1 iulie, la Mangalia, apoi vom pleca la un turneu în Italia, la Brindisi, în perioada 3-10 iulie, cu generaţia jucătoarelor născute în anul 2003.

Mai avem programul Performbaschet, la Braşov, cu două perioade de desfăşurare, 30 iulie – 4 august, la grupele 2003 şi 2002, la prima fiind o selecţie pentru lotul naţional, şi apoi în 6-11 august, la generaţia 2004, dar şi cu cele mai bune jucătoare de la 2005. Va urma o mică pauză, nu am avut nici un weekend liber în acest an… La jumătatea lunii august începem cantonamentele, încă n-am fixat unde vom merge, trebuie să ne organizăm în acest sens”.

Presiune mare la senioare: promovare sau desfiinţare

La turneul de promovare în Liga Naţională de baschet feminin, organizat de vineri până duminică la sala „Constantin Jude”, SCM Timişoara a început cu stângul, pierzând meciul cu CSU LPS Alba Iulia, scor 56-65. A fost un moment extrem de delicat, era nevoie de victorie în următoarele două partide pentru ca obiectivul să fie realizat. În caz contrar, la echipa de pe Bega s-ar fi pus lacătul pe uşă după doar un sezon de la înfiinţare.

Au urmat însă două succese, 68-62 cu Rapid Bucureşti şi 68-46 cu Agronomia Bucureşti, iar elevele Veronicăi Gavrilă au promovat în elită.

„Înfrângerea din prima partidă a fost o surpriză pentru toată lumea, am fost şocaţi. Alba Iulia a prins cel mai bun meci din toate cele pe care le-am văzut până acum. Am pornit cu gândul că le putem bate, valoric suntem peste ele, însă din păcate nu s-a întâmplat aşa. Planul psihologic şi-a pus amprenta asupra evoluţiei jucătoarelor, au fost nervoase pe teren, am schimbat trei tipuri de apărare şi nu a mers niciuna.

Am zis că dacă nu avem luciditate în atac, măcar să ne iasă apărarea, acesta era de fapt cel mai important lucru. Au fost trei tranziţii în care nu am avut reacţie şi am primit coş, iar noi formăm totuşi o echipă agresivă, nu una lentă. A fost o cădere psihică extraordinară pe care nu am reuşit să o remontăm în nici un fel. A fost un duş rece din care ne-am trezit foarte repede.

Am încercat să-l uităm, să o luăm de la zero, să nu ne mai intereseze acel meci. Ne-am făcut temele foarte bine, jucasem de două ori cu Rapid, acasă le-am bătut, iar la ele am pierdut în prelungiri. Ştiam ce joacă, am făcut vizionări şi am repetat la antrenament ceea ce am văzut că joacă adversarele noastre. Normal era să câştigăm toate cele trei partide.

După primul joc, fetele au avut mai multă responsabilitate, luciditate, şi-au dat seama că nu trebuie să mai trateze partidele atât de uşor indiferent cu ce echipă joacă. A urmat meciul cu Agronomia, unul de totul sau nimic. Dacă învingeam treceam pe primul loc, iar dacă pierdeam încheiam pe poziţia a patra.

Am reuşit să ridicăm moralul fetelor înainte de meci. Le-am spus că am trecut de Rapid, o adversară mai greu accesibilă, iar Agronomia, deşi are jucătoare cu o talie mai mare, nu are aceeaşi experienţă. În mod normal, nu trebuia să fie nici o problemă, am tratat cu seriozitate absolut toate problemele, le-am explicat fetelor ce au de făcut şi a ieşit un meci extraordinar, ne bucurăm că am putut folosi pe final şi junioarele.

Conducerea mi-a spus clar: promovare sau desfiinţare. M-am încărcat singură cu presiune după primul meci, am încercat să nu las să se vadă acest lucru. Mă bucur că a ieşit bine şi că am reuşit să fac acest lucru pentru Timişoara şi pentru baschetul feminin din acest oraş.

Mulţumesc Primăriei Timişoara, domnilor Radu Ţoancă şi Ilie Triţoiu, care au crezut în acest proiect, directorului CSŞ Bega, Mircea Bologa, pentru colaborarea dintre cele două instituţii, precum şi întregului staff”, ne-a mai spus Veronica Gavrilă.

Marele său regret este legat de părinţii jucătoarelor tinere, care nu au înţeles importanţa turneului de promovare în Liga Naţională de baschet feminin:

„Am avut câteva comentarii din afară. Mulţi părinţi nu au înţeles miza acestui obiectiv. Fiecare părinte îşi doreşte ca copilul lui să joace cât mai mult, şi eu mi-aş dori să pot să folosesc mai multe junioare. Din păcate, când am început campionatul, s-a văzut că nu putem promova în această formulă şi că trebuie să aducem jucătoare mai experimentate pentru a ne realiza obiectivul.

Adevărul este că noi am jucat cu junioare. Dacă vă uitaţi pe statistici veţi observa că sunt junioare care prind 20 sau chiar 30 de minute, altele trei, cinci sau opt minute. Nu s-a jucat numai pe senioare. Când ai un asemenea obiectiv nu poţi folosi doar junioare, nu poţi să testezi, la noi a fost totul din prima, promovare sau nimic.

Junioarele trebuie să înţeleagă că ele oricum au crescut în valoare antrenându-se cu aceste fete cu o bogată experienţă competiţională. Au fost meciuri mai slabe şi au putut evolua mai mult. Dorinţa multora nu putea să bată această calificare, nu puteam risca ratarea obiectivului pentru frustrările unor copii sau ale părinţilor acestora.

Întotdeauna, antrenorul principal are toată vina, lui i se sparg toate în cap. Mi-am asumat tot, ştiu ce am făcut, am încercat să ridic valoarea junioarelor, să le dau multă încredere, dar obiectivul a fost obiectiv. Sunt persoane din afară care nu au înţeles această promovare. Sunt jucătoare care vin de jos, lucrez la junioare de atâţia ani, am rezultate frumoase, am ajuns la a 19-a medalie, am atâtea fete promovate la loturile naţionale, la toate categoriile de vârstă, trei dintre ele chiar la cel de senioare, Bianca Blanaru, Adina Stoiedin şi Dora Ardelean.

Îmi fac munca cu dăruire şi iubire pentru acest sport, ţin ştacheta acolo sus şi îmi doresc ca aceşti copii să aibă unde să vină să joace baschet şi să nu plece din oraş. Este foarte greu să lucrezi cu părinţii. Eu nu vânez medalii, iar părinţii nu vor înţelege niciodată acest lucru.

Pe mine mă interesează să cresc copii valoroşi, morali, buni pentru societate şi pentru ce vor face mai departe. Prin muncă vin şi rezultatele. Pentru părinţi însă cel mai important lucru este obţinerea unei medalii. Este ceva care îi orbeşte, ei preferă să se îmbete cu apă rece”.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *