Prof. Cristina Filip, directoarea Școlii Gimnaziale nr. 25 Timișoara: „Copilul îi simte pe cei care-l iubesc”

Prof. Cristina Filip, profesor pentru învățământul primar, și-a început cariera didactică la Școala Gimnazială nr. 25, ulterior continuându-și activitatea la Școala Gimnazială 30. A revenit în urmă cu trei ani la Școala Gimnazială nr. 25, în funcția de director al instituției de învățământ.

– De ce ați ales cariera de profesor pentru învățământul primar?
– Este o moștenire de familie. Mama este educatoare și mi-a insuflat dragostea pentru copii.

– Dar mulți spun că meseria de învățătoare nu este deloc ușoară.
– Așa este, dar atât timp cât ai vocație poți să-i înțelegi pe copii, să te cobori la nivelul lor, să le transmiți la nivel individual îndrumări pentru viitor.

– Aveți în spate o carieră care se întinde pe două decenii. Sunt altfel copiii de acum?
– Da, s-au schimbat generațiile de copii. Pe de o parte sunt mult mai ageri, dar pe de alta sunt mai… copilăroși. Ce-i drept, acum vin la școală la vârsta de șase ani. Sunt, cei de acum, mult mai deschiși vis-a-vis de informațiile cu care noi venim, dar sunt totuși copii și, uneori, volumul informațional e mult prea mare pentru ei.

– De-a lungul carierei, tinerețea v-a fost avantaj sau handicap în relația cu părinții?
– Am avut mereu o relație bună cu părinții. La început, nu mă bazam pe experiența profesională sau de părinte, dar mă bucuram să văd că sunt receptivi la sfaturile mele, au încredere în mine. Odată cu trecerea anilor am dobândit experiență profesională, am devenit și mamă, iar acest lucru, cred eu, le-a sporit încrederea.

– Dar în relația cu copiii?
– Relația cu ei a fost mereu la superlativ. Îmi place mult de ei și îmi place să cred că și lor de mine.

– Cum ajunge un dascăl să câștige încrederea unui copil?
– Prin zâmbet, căldură sufletească, prin capacitatea de a te coborî la nivelul lui. Copilul îi simte pe cei care-l iubesc.

– Păstrați legătura cu foștii elevi?
– Da, mă bucur atunci când mă caută, când ne întâlnim pe stradă. Prima promoție e născută în 1989. Foștii mei elevi au crescut, și câțiva dintre ei vin acum cu copiii lor la școală.

– Sunteți directoarea unei școli de cartier, înființată în urmă cu patru decenii, având arondate străzi din zonele Girocului și Plăvăț II. Sunt, la Școala Gimnazială nr. 25, patru clase pregătitoare, tot patru și în casa întâi. Ați fost feriți de nebunia flotantelor…
– Da, și sinceră să fiu, nu mi-aș dori să ajungem în situația de a ne suplimenta numărul de clase. Noi ne bucurăm de spații generoase, personal didactic calificat și profesori titulari în proporție de 90 la sută. Învățăm doar de dimineață, avem laboratoare, cabinete. Este foarte important pentru copii să aibă dascăli titulari, pentru că astfel dispare riscul de a rămâne, de exemplu, fără învățătoare de la un semestru la altul sau de la un an la altul. Și relația cu părinții e alta. Fiind mai puțini ajungem să ne cunoaștem mult mai bine și să colaborăm. Astfel, putem afla dacă un copil are o situație familială dificilă și, bineînțeles, îi sărim în ajutor.

– Prin prisma experienței dumneavoastră de dascăl, dar și ca mamă, ce sfaturi le dați părințiilor?
– Să-și iubească copiii, dar să nu-i răsfețe. Să se gândească mereu că-i pregătesc pentru viață, unde nu vor fi în permanență alături de ei. Copiii trebuie învățați de mici să facă față unor situații diverse. Îi mai sfătuiesc să-i învețe din familie ce înseamnă respectul și bunul-simț. Matematică, fizică și română te învață dascălul, dar cei șapte ani de acasă ți-i dau părinții!