Una dintre primele femei care au pus pe picioare o afacere zootehnică după Revoluție susține că, în prezent, modelul tradițional nu mai asigură decât un trai de azi pe mâine.
Deși numără peste 30 de capete de animale, lipsa investițiilor moderne, dar și a oportunităților de desfacere a produselor fac activitatea nerentabilă. ”Creșterea vacilor a fost o ocupație constantă în familia mea.
Am început în 1990 cu cinci vaci, dintre care trei le-am primit după desființarea Cooperativei. Tot atunci am cumpărat și grajdul de la CAP . Am fost prima întreprinzătoare din comună. În paralel am ținut și 17 iepe iar din vânzarea lor și a mânjilor am mărit an de an efectivul. Aveam atunci 40 de ani.
Eram în putere și făceam profit. Acum câștigăm decât atât cât să trăim”, spune Sanfira Velea, din satul Hisiaș, comuna Ghizela.
Lipsurile care i-au limitat afacerea țin de transformările prin care a trecut societatea rurală românească în ultimele două decenii. În prezent, la Hisiaș nu există rețea de apă, nici de canalizare, iar drumurile au rămas la nivelul anilor `90. Localitatea este izolată, neexistând nici autobuz și nici tren care să facă legătura cu lumea.
Toate acestea au contribuit la depopularea localității și implicit la scăderea efectivului de animale. ”De șase ani, nu mai avem lăptărie în sat. Nu mai avem cui să vindem. În prezent, doar un singur vecin mai cumpără de la noi și acesta doar o dată pe săptămână. Așa că producem brânză dulce și smântână pe care le facem în gospodărie și le comercializăm în piață la Lugoj, dar nu sunt plătite cum ar trebui”, mărturisește femeia.
În ciuda tuturor opreliștilor, femeia ajunsă la 66 de ani este conștientă că pentru a-și asigura traiul zilnic nu are altă obțiune decât să continue, iar fiul, nora și nepoata mănâncă aceeași pâine pentru că posibilii angajatori se află la o distanță de 30-50 de kilometri, la Lugoj sau Timișoara. ”Mărim efectivul de animale, nu avem încotro. În prezent, avem o producție de 150 de litri de lapte pe zi de la 14 vaci.
Muncim pământul doar pentru a le asigura hrana: fân, ghizdei, lucernă. Porumb nu putem cultiva pentru că vin mistreții până în sat. Lucrăm toți. Nepoata de când avea zece ani merge la câmp”, spune Sanfira Velea. Vitele sale sunt aproape singurele animale din sat.
De altfel, în întreaga comună, efectivele de animale au scăzut drastic. ”Avem circa 150 de bovine și 23 de cai în patru sate. Porci nu mai țin oamenii că au ajuns la concluzia că decât să se chinuie să-i cumpere și să-i crească, mai bine îi iau fără efort.
O pereche de purcei costă 400 de lei, iar la Crăciun un exemplar de 100 de kilograme valorează 600 de lei”, arată Ioan Toader, secretarul Primăriei Ghizela.
