Este deja un clişeu să spui că nunta e cea mai frumoasă zi din viaţa omului. Plecând de la această nouă axiomă, s-a dezvoltat un adevărat cult al nunţilor, diferind mult de ceea ce însemna, în trecut, petrecerea dată în cinstea căsătoriei.
Pregătirile au început să capete o asemenea importanţă de parcă viitorii miri ar urma să plece pe Lună sau măcar într-o expediţie la Polul Nord. În primul rând, se alege restaurantul. Ce mare lucru, s-ar putea spune, mergi şi faci o rezevare la un local care ţi se pare potrivit pentru petrecere. Nu e chiar aşa, pentru că lucrurile au mers atât de departe încât rezervările se fac chiar cu doi ani înainte de data nunţii!
Doar pe la pensiuni sau dacă vrei să faci nunta într-o zi de duminică ai şanse să-şi rezervi localul mai devreme de un an. Apoi, trebuie rezolvată şi partea artistică. O formaţie muzicală cu solişti cunoscuţi nu are vreo dată liberă în agendă mai devreme de doi ani, de parcă ar fi vorbit cu cei de la restaurante.
Apoi, intervin celelalte pregătiri pentru care se rezervă perioade mai lungi decât le-au trebuit marilor gânditori să conceapă sisteme filosofice: rochia de mireasă, verighetele, invitaţiile, locurile la mese, pe sub mese, cum se fură mireasa, cine o fură, cine o recuperează, cine îl îmbată pe mire, cine îl trezeşte din beţie, unde se fac cursurile pentru dansul mirilor, ce melodii preferă soacra-mare, ce băutură îi place naşului şi tot aşa, ca şi când de nunta respectivă ar depinde soarta omenirii.
La final, se observă că cel puţin trei sferturi dintre invitaţi sunt persoane de care mirii n-au auzit în viaţa lor: colegi de-ai părinţilor, prieteni de-ai socrilor, vecini de-ai naşilor, başca doi-trei cu ceva funcţii, ca să dea bine la popor.
Trăgând linie, se constată că pregătirile de nuntă fac să pălească evenimentul în sine: ce bucurie sau ce emoţie să mai simtă cei doi tineri, atâta vreme cât regia este asigurată în cele mai mici detalii? Mai există vreo altă emoţie?
Da, mai este una, de fapt mai sunt chiar două. Prima, cea de moment, e dată de valoarea darului, care s-ar putea să nu acopere toate cheltuielile făcute cu regia. A doua, pe termen lung, este dacă mirii se vor înţelege şi vor rămâne împreună tot restul vieţii. Pentru că, din păcate pentru organizatori, pentru divorţ nu există regie.
Bun, articol ! Trebuia adăugat și tot ,,ritualul”, dinaintea nunții propriu-zise : mersul după mireasă, după nași, circul cu alaiul, mergând de la Primărie/Biserică, la restaurant, etc … Da ! Nu e nunta mirilor ; e nunta invitaților !!!
bine ziceam eu ca am sa ma marit la starea civila , si eventual la biserica, pentru ceremonia in sine. dar petrecere nu as vrea. as invita doi, trei prieteni si atat.
Foarte adevarat ! 🙂
Doar de prost gust? …eu zic ca proaspata pereche isi da cu piciorul in cur…dar tace malc…sa o pateasca si altii
Sa ramai cu datorie de 8000 de euro…duce la divort- Asta pt. ca nu-si platesc nici macar meniul cei care accepta sa vina la „chef”…si asta e …de unde bani pt. fiecare nunta la care esti chemat?
Cred ca cel mai cinstit lucru este Modestia
Sa fim fericiti!