A fost soare ca-n luna lui Mărţişor, deşi abia suntem la începutul lui Făurar, iar dac-ar fi să dăm crezare tradiţionalei profeţii meteo din Ziua Ursului, n-are rost să ne bucurăm prea devreme şi să renunţăm la cojoace, ghete şi mănuşi, cu gândul că deja a venit primăvara.
Bunicii noştri aşteptau întotdeauna cu mare interes ziua de 2 februarie. Se credea că, de praznicul ortodox al Întâmpinării Domnului, ne mai aşteaptă şase săptămâni de ger în cazul în care ursul îşi vede umbra. Tradiţia populară spune că, în 2 februarie, Moş Martin se trezeşte din hibernare şi iese din culcuş pentru a vedea ce se întâmplă în natură.
Dacă soarele străluceşte şi cerul e senin, astfel încât îi îngăduie să-şi vadă umbra, înseamnă că frigul mai durează o lună şi jumătate. Ursul ştie toate astea şi, speriat, se retrage la adăpost, căci primăvara este încă departe.
Pe continentul american, prognoza este dată de o… cârtiţă, a cărei zi, instituită la 2 februarie 1887, a devenit o componentă esenţială a folclorului de peste Ocean. Altminteri, rozătoarea face previziunile meteo la fel ca ursul carpatin. Dacă-şi vede umbra, animăluţul cu nume de cod use ascunde sub pământ, căci gerul continuă.
Nu ştim cum e în orăşelul din Pennsylvania de unde se trage legenda occidentală, dar, la Timişoara, urşii de la Zoo ne avertizează că iarna nu ne părăseşte încă…
