Declarație politică a deputatului Cornel Sămărtinean
În contextul actual creat de valul masiv de migranţi din ultima perioadă pe dimensiunea sudică a Uniunii Europene, Comisia Europeană a stabilit un mecanism de redistribuire a imigranților proveniți din țări extracomunitare aflate pe teritoriul Africii ori pe cel al Asiei, situație care a suscitat discuţii şi negocieri aprinse la nivelul Uniunii Europene. Această problemă a stârnit vii controverse la nivel european, țări precum Franța, Marea Britanie, Ungaria, Slovacia, Lituania, Letonia și Estonia au manifestat reticență și chiar respingere la adresa acestui proiect al ”cotelor”.
România ar urma să devină gazda unui număr de 1705 persoane prin relocare intra-UE, și respectiv a 80 de persoane prin relocare extra-UE(ceea ce reprezintă o dublare a cotei actuale de refugiați preluați). Prin aceste angajamente, România se plasează pe locul 4 cu privire la ofertele de relocare intra-UE și pe locul 11 per totalul contribuției avansate, fiind al doilea stat din Europa Centrală și de Sud-Est ca angajament total după Polonia. Politica națională în domeniu reprezintă opțiunea României de a contribui la efortul de împărțire a responsabilității, care consolidează profilul umanitar al României deja dobândit prin înființarea Centrului de Tranzit în regim de urgență de la Timișoara, primul de acest gen din lume, prevăzut cu o capacitate de 200 de locuri, fiind situat în Centrul regional de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil din Timișoara. Ca aspect general, MAI dispune de 6 Centre regionale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil ce asigură acordarea de asistență solicitanților de azil și soluționarea cererilor de azil, cu o capacitate totală de 950 de locuri.
În calitatea mea de deputat de Timiș și membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ,având în vedere datele oficiale puse la dispoziție de Comisia Europeană la acel moment, în data de 15 iunie a.c. am adresat o întrebare domnului Bogdan Aurescu, Ministrul Afacerilor Externe, prin care am solicitat lămuriri referitoare la capacitatea sistemul social public din România față de un posibil val de imigranți care au nevoie de casă, hrană, asigurări sociale și nu în ultimul rând de integrare comunitară. În același document, adresat ministrului de externe, am cerut lămuriri si asupra valorilor estimative ale costurilor necesare pentru întreținerea și cazarea acestor persoane, precum și care ar fi proveniența acestor costuri. Din păcate, răspunsul ministerului de externe a fost unul evaziv și plin de generalități fără cifre concrete la problemele prezentate, concluzionându-se faptul că citez: ” România va urmări în cadrul negocierilor să se asigure că soluțiile identificate vor conduce la un rezultat echitabil, iar principala responsabilitate cu privire la aspectele în materie de migrație revine Ministerului Afacerilor Interne.”
Ținând cont de provocările momentului şi de situaţia de securitate din regiune şi din Orientul Mijlociu, consider că s-ar impune ca subiectul migraţiei şi azilului să devină una din principalele preocupări de politică externă ale României. România, respectând tradiția sa istorică multiseculară, poate juca un rol de protector al creștinilor din Orient și poate fi un punct de sprijin real pentru aceste comunități. Migrația este unul dintre cele mai sensibile dosare de pe agenda europeană actuală, prin implicațiile pe plan umanitar, dar și prin provocările la adresa politicilor Uniuniii Europene și a modului de gestionare a spațiului european. Alături de situația gravă de securitate din vecinătatea estică, această provocare va demonstra măsura solidarității europene și a angajamentului în apărarea principiilor și valorilor Uniunii Europene.
