Ultima decizie a ministrului educației, Sorin Cîmpeanu, de a modifica ordinul comun (semnat împreună cu fostul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu) care va permite desfășurarea activităților didactice față în față începând cu a doua zi dacă indicele ratei de infectare coboară sub 1 la mia de locuitori, a anulat orice limită a predictibilității.
Dacă, până acum, scenariile în care funcționau unitățile de învățământ se modificau o dată pe săptămână, de regulă la sfârșitul acesteia, de acum înainte se vor putea actualiza în orice zi, chiar și de de mai multe ori pe săptămână. Cu alte cuvinte, azi se pot susțin ore în online, mâine, dacă rata e sub 1, se merge la școală, dar poate de poimâine crește din nou și atunci ne reîntoarcem în online.
Zilnic, pe la orele prânzului, când de regulă se cunosc deja datele epidemiologice transmise de direcțiile de sănătate publică, se vor mobiliza în regim de urgență cu toții: directorii de școli pentru întrunirea consiliilor de administrație ca să schimbe scenariul, inspectoratele școlare ca să transmită propunerea comitetelor județene pentru situații de urgență, prefectul să convoace ședințele pentru aprobarea noilor scenarii, diriginții să informeze părinții, aceștia să anunțe șefii, bunicii, cunoștințele sau pe cei care supraveghează școlarul.
Profesorii vor face piruete printre planurile de lecții, fiind nevoiți să conceapă, zilnic, câte două, ca să nu-i ia rata prin surprindere: unul pentru online, altul pentru clasă. Orarul școlilor va trebui, de asemenea, modificat, pentru că durata unei ore de predare în online este, de regulă, mai scurtă decât cea în sistem clasic, iar în unele unități de învățământ, decalat, astfel încât să se evite supragalomerarea în pauze. Iar în tot acest du-te-vino, în joc sunt elevii. Ei, probabil, vor afla ultimii cum va fi școala a doua zi, dar ce mai contează că tot programul le va fi dat peste cap, la câte schimbări au asistat în ultimele luni.
Evident, nu e greu de anticipat ce va însemna această brambureală pentru sistemul de învățământ românesc și pentru toți cei implicați în actul educațional. Sau, cine știe, poate că acolo, în birourile de la București, predictibilitatea e deja stabilită, cel puțin până la încheierea cursurilor pentru elevi. Chiar și așa, făcut din pix, planul nu pare complicat, dar pus în practică ne duce cu gândul la vorba aceea: ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns…
Sursa foto: financesonline.com
