Când vine vorba de locuri de muncă, Timişul este dat mereu exemplu. Ne-am obişnuit, deja, cu cifrele pozitive care se înregistrează în Timişara şi în judeţ, lucru care nu poate fi decât îmbucurător.
S-a ajuns chiar să se vorbească de o criză de forţă de muncă, în condiţiile în care sunt tot mai multe firme care nu reuşesc să-şi acopere oferta lansată pe piaţă. Autorităţile au speculat acest fenomen şi au lansat ideea că Timişul ar fi un fel de El Dorado al locurilor de muncă, unde îţi găseşti serviciu mai uşor decât un loc de parcare.
Nu e un lucru rău faptul că se face o astfel de imagine judeţului, dimpotrivă, creşte gradul de atracţie şi se pot dezvolta, auxiliar, alte afaceri. Dincolo, însă, de cifrele frumoase, trebuie să fim corecţi până la capăt şi să spunem că e vorba de cantitate, dar nu şi de calitate.
Avem locuri de muncă la vrac, plătite prost, cu ore de muncă suplimentare şi prea puţine facilităţi.
Nu e de mirare că angajatorii întâmpină dificultăţi în a găsi salariaţi, atâta vreme cât aceştia trebuie să lucreze pe salariul minim, chiar şi în weekend, iar pentru a merge la toaletă trebuie să ceară bilet de voie! Sunt, într-adevăr, „joburi” (că aşa trebuie să te exprimi când îţi cauţi servici) în Timiş, dar nu de o calitate cât de cât decentă.
Există oferte cu nemiluita pentru lucrători la bandă, agenţi de pază, casiere, operatori comerciali sau muncitori în abatoare, cu salarii nete de 800-1.000 de lei (de fapt, ca să respectăm terminologia folosită, e vorba de „pachete salariale”, dublate de „posibilitatea afirmării într-o companie de succes”).
Pe de altă parte, faptul că există o mare fluctuaţie de personal şi că angajaţii nu fac mulţi „purici” la aceste „joburi” arată că nu e prea ispititoare oferta de locuri de muncă din judeţul Timiş. Este, probabil, ceva mai bine decât în alte judeţe, dar suntem încă departe de la ceea ce aşteaptă românii care nu mai doresc să muncească în străinătate.
