Izvorul Tămăduirii

Creştinii ortodocşi sărbătoresc în fiecare an, în prima vineri după Paşti, Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului. Credincioşii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, ce poate fi băută tot timpul anului, nu ca apa de la Botobează, al cărei ritual de folosire este mai restrictiv. Sărbătoarea îşi trage denumirea de la o minune săvârşită de Sfânta Fecioară, prin mijlocirea căreia lui Leon I (457 – 474) i s-a descoperit, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, un izvor cu virtuţi vindecătoare.

Tradiţia spune că, pe când se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, Leon a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate.

Leon a căutat prin apropiere un izvor, dar nu l-a găsit decât după ce a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i:

„Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a procedat întocmai, iar bătrânul nevăzător şi-a recăpătat lumina ochilor.

Ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică numită „Izvorul Tămăduirii”, închinată Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor.

Ca semn de mulţumire, el a înălţat un sfânt lăcaş şi mai mare. Acesta a fost distrus de turci în 1453, la căderea Constantinopolului, însă sursa de ape tămăduitoare există şi astăzi într-un paraclis din veacul al V-lea deasupra căruia s-a construit, în secolul al XIX-lea, o nouă biserică ce poate fi vizitată şi acum.

Alături de Mântuitor, care se arată în această săptămână ca izvor al vieţii şi Învierii, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vieţii şi „Izvor al tămăduirilor”. Astăzi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială. În unele părţi din ţară, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită.

Tradiţii şi obiceiuri populare

În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă legământul juvenil – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Persoanele ”legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii.

După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

În satele de odinioară se credea că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul-dejun, se înzdrăvenesc.

Cu Aghiasma Mică se stropesc toate camerele din casă. Se mai spune în popor că, în această zi, apele subpământene sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul lor îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă.

În ziua praznicului, femeilor le este interzis să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Tot acum, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor, dar şi peste grădini şi livezi, pentru an rodnic, la adăpost de năpasta grindinei.

Sărbători închinate Maicii Domnului

Potrivit rânduielilor ortodoxe, dintre toţi sfinţii cinstiţi în biserică, Maicii Domnului îi sunt închinate cele mai multe sărbători.

Dintre acestea, patru sunt socotite „mari” şi incluse adesea în manualele teologice, ca şi în iconografia de pe catapeteasmă, în rândul praznicelor împărăteşti.

Acestea sunt: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) numită şi Sfânta Maria Mică, Intrarea în Biserică sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie), Bunavestire sau Blagoveştenia (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului ori Uspenia (15 august).

Alături de aceste praznice însemnate, mai există şapte sărbători de mai mică importanţă închinate Născătoarei de Dumnezeu, care ne amintesc anumite momente din viaţa ei. Printre acestea se numără şi Izvorul Tămăduirii, care se bucură de mare cinstire, deoarece cade mereu vineri, în Săptămâna Luminată.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns