În Fabric, istoria se coșcovește sub nepăsare

Până după anul 1716, zona de astăzi a cartierului Fabric, situat la est de cartierul Cetate, nu a fost locuită. După ce s-a luat decizia clădirii noii cetăţi bastionare, a cărei construcţie s-a început în 1732, s-a constatat că manufacturile se aflau prea aproape de noua cetate. S-a decis construirea unora noi la est de primele amplasamente, adică în zona actualului cartier Fabric.

Prima manufactură în această zonă a fost o fabrică de postav, urmată ulterior de altele: cărămidării, moara de hârtie, manufactura de produs sârmă și fabrica de mătase. Cartierul de locuit actual a fost aprobat (şi probabil şi trasat) în anul 1744, având conturul determinat de formele sinuoase ale mlaştinilor şi braţelor de apă înconjurătoare.

Totuşi, în măsura în care a fost posibil, străzile au trasee rectilinii şi se intersectează în unghiuri drepte. Cartierul a cunoscut o dezvoltare deosebită în prima jumătate a secolul al XIX-lea, la mijlocul căruia peste jumătate din întreaga populaţie civilă a orașului locuia în Fabric.

La Timişoara se răspândise zicala „Tot ce e bun vine din Fabric”: apa de băut, care venea prin conducte de lemn încă din anul 1732 din Fabric în Cetate, berea – după ce fabrica de bere s-a mutat după anul 1744 în Fabric, dar și produsele industriale.

Din păcate, în zilele noastre nu prea mai vine nimic bun din Fabric, cel puțin în privința conservării patrimoniului arhitectural. Cartierul istoric și grija pentru acesta există doar pe hârtie, pentru că realitatea de la fața locului te lovește de îndată ce ridici privirea. Chiar și Palatul Ștefania, reabilitat cu circa șapte ani în urmă cu fonduri de la guvernul german, a început să dea semne de „oboseală”, pierzând câteva bucăți din tencuiala recent refăcută.

Totuși, situația acestuia este mult superioară Palatului Mercur, de exemplu, clădit în perioada 1908-1909, odinioară o frumoasă ilustrare a curentului secession. Clădirea cunoscută sub numele de „Farmacia Kovacs”, construită în 1910, nu se simte, nici ea, prea bine, împărtășind soarta cu cele mai multe dintre clădirile de pe Strada Dacilor, ale căror frumoase ornamente abia se mai disting.

Cel mai neplăcut contrast apare la clădirile cu fațadele parțial refăcute, care creează o cacofonie urbanistică greu de digerat chiar și pentru necunoscători. Nu în ultimul rând, o parte a imobilelor s-a ruinat, pur și simplu. Pe strada Ion Mihalache (fostă Bicaz), unele nu mai au acoperiș, iar altele au devenit depozite de deșeuri, fiind, totuși, scoase la vânzare.

Gloria cartierului Fabric pare să fi apus de-a binelea în secolul XXI, această parte a Timișoarei ajungând o zonă de mâna a doua sau chiar a treia. Păcat, pentru că în alte țări se dau bani grei pentru a întreține un astfel de patrimoniu, pe care aici nu prea știm să-l prețuim.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “În Fabric, istoria se coșcovește sub nepăsare

  1. Fiecare casa are un constructor și un gospodar care a participat la construcția ei, cu bani si multa truda. Ce om gospodar care-si construiește o casa cu truda si investind mult suflet poate sa o lase de izbeliște sa se desfigureze sub trecerea timpului? Niciunul. Exista anumite excepții precum cei printr-un accident au rămas infirmi , neputincioși sau cei au fost obligați sa o părăsească.
    Chestiunea cu clădirile respective fin Fabric este simpla: mare parte din actuali ocupanți nu sunt cei care le-au construit iar felul în care clădirile arata nu le pune nicio problema de conștiință.

  2. ,,Dacă s-ar investi, în Fabric, ar fi tot așa de frumos ca și aici” ! Cuvintele astea, nu pot să le uit … Le spunea un profesor, în vârstă, vizitând un cartier istoric din Bratislava . Îmi iimaginam, cum ar arăta Fabric-ul, ,,cosmetizat” . De ce alții pot/vreau și, noi, nu ?!? Păcat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare