Este, de 40 de ani, angajat al Poştei Române, iar munca de-o viaţă i s-a transformat, în timp, într-o pasiune profundă faţă de tot ceea ce este de descoperit dincolo de banalul, obişnuitul gest al trimiterii unei scrisori sau al expedierii unei telegrame, astăzi simplă poveste ţinând de istoria recentă, adesea necunoscută celor născuţi în epoca e-mailului.
Se numeşte Caius Lăzărescu şi pune la cale o expoziţie inedită, adevărată premieră naţională, care se va deschide, în 29 octombrie, la ora 18, la Centrul Multifuncţional Bastion – Timiş INFO din Timişoara, spaţiu în care va putea fi vizitată până în 5 noiembrie.
„În 16 octombrie 1978 m-am angajat la poştă, iar în 1982 am intrat în unica, pe-atunci, clasă de diriginţi PTTR din ţară, care funcţiona la Bucureşti, şi am absolvit postliceala cu media 9,57. Am avut profesori eminenţi, dintre cei care au creat Instrucţiunile poştale, iar ulterior am terminat Facultatea de Ştiinţe Economice, cu teza de licenţă <<Contabilitatea serviciilor poştale>>.
Au urmat, într-o ordine firească, studiile masterale, finalizate cu disertaţia <<Sisteme de decontare în serviciile poştale>>, şi doctoratul, luat cu teza <<Posibilităţi de perfecţionare a managementului şi marketingului poştal în mediul rural din România>>.
Expoziţia pe care am pregătit-o este într-o temă de specialitate, iar ideea în sine s-a născut în urma unui lung studiu în domeniul serviciilor de poștă și telecomunicații, dar şi ca rezultat al experienței dobândite în cele patru decenii de activitate în domeniu, de-a lungul cărora am parcurs întreaga ierarhie a breslei, de la oficiant la oficiant superior, apoi la postul de diriginte PTTR – Șef serviciu operațional în partea operativă, economist în cadrul Serviciului de statistică, analiză economică și planificare, Şef al Biroului control financiar de gestiune, iar actualmente expert.
Am organizat şi condus, în cadrul Universităţii de Vest <<Vasile Goldiş>> din Arad, un master cu specializarea << Marketingul serviciilor poştale>>. În această perioadă, pe lângă cursurile de profil, lucrările de disertaţie pe care le-am coordonat au adus un plus de informaţie în domeniu, deoarece, studenţii fiind ei înşişi din sistem, cercetarea unor teme importante a fost edificatoare.
Pe parcursul studiilor de profil am avut ocazia de a întreprinde cercetări amănunţite pentru cărţile şi articolele de specialitate pe care le-am publicat, iar acest lucru a avut darul de a-mi deschide noi perspective în cunoaşterea şi aprofundarea istoriei Poştei, nu foarte cunoscută de publicul larg, însă extrem de bogată în detalii interesante”, povesteşte Caius Lăzărescu.
Expoziţia se va numi „Evoluţia mijloacelor de transport şi transmitere a mesajelor poştale” şi va cuprinde întreaga istorie a acestui sistem de comunicaţii, pornind de la antichitate şi de la întâiul vestitor cu trompeta, trecând prin epoca în care scrisorile călătoreau prin aer la bordul unui balon sau al unui… dirijabil şi ajungând, mai spre vremea noastră, în perioada în care serviciile de poştă erau unite cu cele de telefonie, dar şi cu telegraful şi radioul.
„Am dorit să creez, folosindu-mă de machete, dar şi de aparatură reală, funcţională, cronologia transportului poştal terestru, aerian şi maritim şi să pun accentul pe câteva aspecte interesante ale acestei istorii.
Puţini ştiu, în zilele noastre, că telegraful nu a început cu alfabetul Morse, ci cu telegraful optic, pe care Napoleon l-a folosit în campaniile sale militare, sau că animalele care transmiteau scrisori, de la cal la cămilă, de la elefant la câinii de sanie şi porumbeii voiajori sunt personaje ale unor poveşti fascinante.
Puţini au auzit chiar şi de Cher Ami, porumbelul erou din Primul Război Mondial, pasărea – poştaş care, fără ochi, fără picior și cu o aripă rănită, a salvat 197 de oameni.
Vizitatorii vor putea vedea în expoziţie miniaturi pe care le-am adunat în timp – un poştalion cu căluţi acoperiţi cu piele naturală, maşinuţe de poştă, diligenţe – dar şi piese rarisime pe care, efectiv, le-am recuperat din gunoaie şi depozite după ce n-au mai fost utilizate în sistem: o centrală de telefonie din vremea analogică, dar şi primul radio din România, de pe vremea când ţara nu era încă electrificată, un aparat pe care un prieten l-a făcut să meargă din nou”, mărturiseşte Caius Lăzărescu.
