Expertul din barul de la colțul străzii

Modelul societății în care trăim are la bază munca. Dacă nu mai ai o slujbă, nu mai primești nici leafă din care să trăiești. Devii șomer și trebuie să te mulțumești cu indemnizația care ți se dă.

Nu degeaba există însă și zisa: „Sunt șomer și o duc bine!”, pe care mulți n-o înțeleg. Dacă ești fără de lucru, dă tot timpul din lume năvală peste tine. Dar alternative nu prea ai: fie te apuci de afaceri (oferta de consiliere este atât de bogată încât te buimăcește), fie te reciclezi, mai făcând un curs-două, să deprinzi o altă meserie.

Sau îți cauți altceva de lucru, în răstimpul cât primești indemnizația. Se poate întâmpla ca toate aceste continuări să fie degeaba. De exemplu, cum poți să te apuci de afaceri când nu mai ai nici un ban în buzunar? Vedeți, aici intervine rolul consilierului, care te sfătuiește să te împrumuți.

El vine pe capul tău să te salveze, adică să-ți scoată din buzunar și bănuții pe care nu-i ai, pentru că nu există atoateștiutori gratis. Și dacă nu-ți servește la nimic consilierea de afaceri? Nu dispera, oferta de cursuri de reciclare este și ea la fel de bogată. Te poți recalifica urgent în fel de fel de meserii cu căutare pe piața muncii.

Dar și în acest caz, profesorul își bagă și el mâinile în buzunarul tău gol. Că așa-i în tenis… totu-i pe bani. Chiar și atunci când cursurile sunt gratis, tot plătește cineva pentru ele. Uite, așa, vecinul meu, de la Revoluție tot aprofundează condiția de șomer, încât a devenit expert în domeniu. Mai mult de atât se laudă și cu cele peste 20 de diplome pe care le-a obținut. Așa a absolvit cursuri de manager. Apoi le-a terminat pe cele de marketing.

Nu l-a băgat însă nimeni în seamă. S-a calificat în web designer. Altădată în comisionar vamal. Și tot fără nici un rezultat. Și-a zis, de aceea, să revină cu picioarele pe pământ și s-a făcut ospătar.

A lucrat un pic și a ajuns iar șomer. Cineva i-a dat de înțeles să se facă bucătar, argumentul fiind acela că, devenind maestru în arta culinară, va ajunge celebru. A făcut cursul, dar când să se angajeze, nici un patron nu l-a dorit nici măcar ca ajutor de bucătar. Și tot așa, s-a recalificat în fel de fel de meserii, încât nici el nu mai știe exact câte diplome ține în noptieră. Cel mai mult timp însă i-a consumat umblatul pe la uși. Cei de la Resurse Umane, de pe unde a fost personal ca să-și depună CV-ul, nu l-au încurajat în nici un fel. Să nu mai spunem că nu a primit nici un răspuns nici de pe site-urile de recrutare unde „a aplicat” de sute de ori.

În timpul acesta a rămas și fără ultimul sprijin de la stat, așa că angajarea a devenit presantă. La barul din colțul străzii, un mușteriu l-a văzut stând abătut la o masă cu un pahar de rom în față. Așa că și-a tras scaunul lângă el și au intrat repede în vorbă.

Omul acela i-a povestit cum a ajuns expert în supraviețuire fără venituri. Nu înainte, desigur, de a-l ruga să-i facă și lui cinste cu pahar de tărie… La despărțire, i-a spus: „Nu uita, e bine să vii în fiecare zi la bar, că așa poți socializa și timpul va trece mai ușor”. Vecinul i-a răspuns: „Așa, deci?”.

Au făcut vreo doi pași fiecare în direcții diferite, apoi s-au întors și s-au apropiat iarăși. Noul prieten i-a spus vecinului meu: „Nu fi trist, fii vesel! Poate fi mai rău decât atât. Acum doar noi doi nu avem job, dar mâine vor lucra numai roboții și mașinile, căci totul va fi automat și toți oamenii nu vor mai avea un loc de muncă. Bine de noi, vom fi experți atunci, dar ei, săracii, ce vor face?”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns