Dr. Teofil Marchiș, medic primar radiologie și imagistică medicală: „Aparatele noi, performante ne ușurează munca și ne oferă maximum de informație medicală”

Progresul fulminant al tehnologiei din ultimele decenii a permis și înregistrarea unor progrese spectaculoase în radiologie și imagistică medicală, un sector al medicinei devenit, în zilele noastre, indispensabil în stabilirea cu acuratețe a diagnosticelor. Practic s-a ajuns de la ecograful cu ecran alb-negru și ale sale nuanțe de gri din anii 80 la aparatură din ce în ce mai sofisticată, ce permite, practic, medicului să privească în corpul uman. Pentru medicii radiologici, acest salt tehnologic a reprezentat o veritabilă provocare… Una convertită în ore de studiu teoretic, de practică, sute, mii, zeci de mii de interpretări ale unor investigații medicale realizate cu ajutorul aparatelor.

Teofil Marchiș este unul dintre medicii radiologici cunoscuți ai Timișoarei. Doctor în cadrul Spitalului Militar de Urgență Timișoara, membru în Comisia Oncologică a Spitalului Clinic Municipal Timișoara, doctorul are competențe (cu atestat de studii complementare) în ecografie (generală și Doppler vascular), în C.T., în senologie imagistică și în Imagistică prin rezonanță Magnetică. Printre domeniile de interes ale doctorului Marchiș figurează și ecografia tiroidiană, ecografia musculo-scheletală – inclusiv ecografia șoldului la nou-născut, ecografia ganglionară, ecografia intervențională și imagistică oncologică.

– Ce anume v-a determinat, după terminarea facultății, să optați pentru radiologie?

După examenul de rezidențiat, ca oricare medic, am fost pus în situația să aleg o specialitate din cele oferite de Ministerul Sănătății. Radiologia este de departe cea mai generoasă și mai complexă dintre specializările paraclinice. Pe de altă parte, cunoșteam foarte bine catedra de Radiologie și Imagistică Medicală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” din Cluj Napoca, unde mi-am făcut studiile medicale.

         – Ce aparatură aveați, pe atunci, la dispoziție?

În anul 1992, când am început rezidențiatul, de bază erau aparatele radiologice convenționale cu care efectuam radiografii și radioscopii. Existau în România și câteva aparate de tomografie computerizată și câteva ecografe. Cât despre imagistică prin rezonanță magnetică, învățasem în facultate cu titlu informativ. În ultimul an de rezidențiat a ajuns în Cluj primul aparat de rezonanță magnetică.

            – Și ce afecțiuni medicale puteau fi depistate cu ajutorul acesteia?

         – Cele mai multe investigații în radiologia clasică se efectuau pentru patologia aparatului respirator, digestiv, renal și musculoscheletal; deci se diagnosticau numeroase pneumonii, TBC pulmonar, ulcere gastrice, litiaze renale și în mai mică măsură neoplazii (cancere) care oricum se diagnosticau în stadii destul de avansate.

            – Indiscutabil, progresele din domeniul dvs de activitate sunt cu adevărat spectaculoase. Ne puteți da exemple de aparate ce reprezintă noutăți absolute pe piață?

         –  Metodele de investigație relativ noi sunt considerate SPECT, Imagistică prin Rezonanță Magnetică și PET-CT. Dar și acestea au deja câteva zeci de ani de când se folosesc. Progresele spectaculoase s-au realizat mai ales în dezvoltarea acestor metode prin apariția unor aparate tot mai performante, cu viteze mari de lucru și cu imagini de o calitate deosebită, cu posibilitatea unor reconstucții multiplanare. Un pas important în dezvoltarea imagisticii a fost apariția tehnicilor de comprimare a imaginilor și posibilitatea transmiterii lor la distanță cu ajutorul Internetului, vorbim deja de telemedicină.

            Câte filme și cd-uri ați citit până în prezent?

         – În 22 de ani de radiologie, în care am muncit în medie 8-10 ore pe zi, am interpretat cu siguranță peste 50.000 de imagini  de radiologie convențională, cam tot atâtea examinări de imagistică (aici sunt cuprinse examinările CT și RMN) și peste 40 000 de ecografii.

            Sunt oamenii mai bolnavi ca în trecut?

         – Cu siguranță, prevalența bolilor cronic-degenerative a crescut mult în  ultimii 20 de ani și datorită creșterii duratei medii de viață. Mai importantă este creșterea frecvenței  bolilor neoplazice.

            Care este patologia cea mai frecventă cu care vă confruntați?

         – De aproximativ 15 ani fac parte din comisia oncologica a Spitalului Municipal Timișoara. De departe, patologia neoplazică este cea mai frecventă patologie cu care vin în contact. De altfel, aceasta este și marea provocare, să diagnosticăm diferite forme de cancer în stadiul cât mai precoce (stadiul 1 sau 2) când sunt tratabile, iar pacientul are o calitate a vieții bună sau foarte bună.

            – Iar despre vârsta bolnavilor, ce ne puteți spune? Cum a evoluat de-a lungul anilor?

         – Dacă vorbim în continuare despre patologia neoplazică, este evidentă tendința de apariție a bolii la vârste tot mai tinere. Aș da un singur exemplu: cancerul de sân la femeie. Până acum 20 de ani decada de vârstă cea mai afectată era 50-60 de ani. În prezent sunt foarte afectate decadele 40-50, dar și 30-40.

            – Este îndreptățită teama pacienților de a nu fi iradiați?

         – Aparatele de imagistică  de ultimă generație, care folosesc în scop diagnostic razele X, sunt foarte performante, iar doza de iradiere  pe care o primește pacientul este scăzută la minimum posibil pentru a avea o imagine de calitate bună. În plus, toate aparatele calculează și înregistrează doza aplicată care este menționată în buletinul radiologic și raportată periodic la DSP. Există și reglementări ale Comisiei Atomice de la Viena și ale Comisiei naționale pentru controlul activităților nucleare care au rolul de a limita cât mai mult doza de iradiere medicală. Măsurile de radioprotecție se aplică atât pacienților cât și personalului medical care lucrează cu aceste aparate. Personalul medical din laboratoarele de imagistică urmează periodic cursuri de radioprotecție și este supus procesului de autorizare CNCAN. Deci nu este justificată fobia de raze X.

            – Cât de importantă este experiența medicului imagist în investigație? Poate flerul lui să depășească și cel mai performant aparat?

         – În oricare dintre ramurile practicii medicale, pregătirea de specialitate și experiența proprie sunt foarte importante. De altfel, este recunoscută importanța „factorului uman” în profesia noastră. Aparatele noi, performante ne ușurează munca, ne oferă maximum de informație medicală și cresc viteza de lucru. În prezent, sunt încercări de producere a unor softuri de prediagnoză, care au la bază algoritmul gândirii medicale. Aceste softuri au acces la o bază de date de miliarde de imagini pentru comparație. Dacă ne referim, spre exemplu, la o examinare pulmonară, softul poate stabili dacă o imagine este normală sau nu. În pasul doi, poate decide dacă este vorba de o colecție lichidiană (pleurezie), un proces pneumonic sau o formațiune tumorală. Mai departe poate opta între o tumoră malignă sau benignă, iar în final poate face o recomandare; de a efectua alte investigații sau analize de laborator sau de a cere părerea unui medic din o anumită specialitate.

            – Ați avut un caz mai deosebit, care v-a rămas în memorie?

         – Pe mine cel mai mult mă impresionează pacienții cu patologie neoplazică cu o putere de luptă extraordinară și care, cu toate că au boli în stadii avansate, reușesc o supraviețuire de lungă durată (aici vorbim de mulți ani de zile). Ar fi nedrept pentru toți să dau un singur exemplu.

            – Iar la finalul interviului vă rog să faceți un exercițiu de imaginație… Cum va arăta radiologia și imagistica medicală peste câteva decenii?

         – În prezent, se lucrează mult la metodele de imagistică combinate cum sunt PET- CT și PET- RMN. Am amintit mai sus despre posibilitatea diagnosticului cu ajutorul computerului. Sunt convins că are un viitor. De asemenea, telemedicina a intrat de curând în practica medicală. Imagistica intervențională deja a revoluționat tratamentul multor afecțiuni, atât neoplazice cât și vasculare. Toate aceste progrese, însă, nu vor putea prea curând înlocui „factorul uman” de care am pomenit mai sus.