Aflată acum la doar un pas de Timișoara, comuna a fost prima care s-a arătat deschisă la fenomenul extinderii rezidențiale a orașului care se derulează continuu de la Revoluție încoace. Astăzi cele două localități sunt una în prelungirea celeilalte.
La Dumbrăvița s-au conturat cartiere noi, la fel ca și la marginea municipiului, încât nu mai poți realiza unde se sfârșește orașul și unde începe zona rurală. În materie de conviețuire, însă există atitudini și… atitudini.
Dacă parcurgi străzile cu case noi, vezi gospodării cochete alături de parcele care își așteaptă cumpărătorii. Ici-colo sunt puse pe carosabil calmatoare de viteză.
Spațiile verzi din fața vilelor diferă foarte mult în funcție de viziunea și stăruința proprietarilor acestora. Succesiunea de șantiere, ritmul acestora a generat nu doar trafic, ci și munți de deșeuri.
La capătul cartierului de lângă Pădurea Verde, acolo unde te-ai fi așteptat să fie o zonă de relaxare și de agrement, însă, este un fel de groapă pentru diferite deșeuri.
Pe cât este de frumoasă strada care duce aici, pe atât de dezolant este peisajul din buza pădurii. Iar dezolarea parcă cuprinde tot mai mult „priveliștea”…
