După mulţi ani în care au aşteptat soluţionarea cererilor de restituire a caselor şi terenurilor de către primărie sau alte unităţi deţinătoare, beneficiarii acestora se văd obligaţi să se adreseze instanţei de judecată, pentru a-şi câstiga drepturile.
Paşii care trebuie urmaţi sunt descrişi de avocata Loredana Bugarski, din Baroul Timiş, avocat specializat în aceste dosare: “Această soluţie este consacrată de dispoziţiile Legii 165/2013, conform căreia entităţile investite de lege cu soluţionarea acestor cereri trebuie să se pronunţe asupra lor într-un anumit termen prevăzut tot de lege.
Acest termen a expirat în 1 ianuarie 2017, iar legea prevede posibilitatea de a ne adresa instanţei de judecată într-un termen de şase luni de la această dată, respectiv începând cu 30 iunie 2017. Altfel spus, în cazul celor pentru care primăria sau unitatea deţinătoare a imobilului nu au soluţionat cererea de restituire cu privire la imobil, titularul poate, începând cu 30 iunie 2017, să formuleze o acţiune în instanţă, solicitând acesteia să oblige ANRP-ul la plata despăgubirilor. Practic, o astfel de acţiune în instanţă i-ar scuti pe beneficiari de alţi ani de aşteptare, respectiv perioada în care dosarul ar trebui soluţionat la Bucureşti de către ANRP. Pe de altă parte, dacă s-a emis dispoziţia primarului şi dosarul este la ANRP, iar această instituţie nu a soluţionat dosarul pâna în prezent, titularul cererii se poate adresa, în viitor, instanţei de judecată, pentru ca aceasta să soluţioneze dosarul şi să stabilească despăgubirile. În această situaţie, este foarte important de ştiut că instanţa de judecată se poate pronunţa şi cu privire la dreptul persoanei de a primi despăgubiri precum şi la cuantumul acestora.
Este de preferat ca instanţa de judecată să fie cea care rezolvă aceste dosare în favoarea foştilor proprietari, stabilind dreptul acestora de a încasa despăgubiri, precum şi valoarea acestor despăgubiri sau dispunând restituirea imobilelor în natură, acolo unde este posibil, faţă de situaţia în care titularii cererilor să aştepte în continuare încă nişte ani pentru ca aceste dosare sa fie soluţionate de către ANRP. Beneficiarii notificărilor depuse în baza Legii 10/2001 trebuie să mai ştie că, în condiţiile în care primesc de la ANRP adrese prin care li se solicită să completeze dosarul cu anumite documente, trebuie să o facă în mod obligatoriu în termenul de decădere de 120 de zile. Altfel, dosarul este invalidat cu siguranţă. Dacă nu au primit încă nimic din partea ANRP-ului, notificatorii ar trebui să iniţieze o corespondenţă cu ANRP-ul, prin avocat, pentru a afla stadiul de soluţionare a dosarului şi ce documente mai trebuie depuse.
În cazul deciziilor de invalidare sau de validare parţială emise deja de către ANRP acestea trebuie contestate în instanţă de către cei care se consideră nedreptăţiţi de conţinutul lor, în 30 de zile, acesta fiind un termen de decădere.
O altă categorie de persoane cărora li se pot acorda despăgubiri o reprezintă beneficiarii despăgubirilor acordate în baza Legii 164/2014 – pentru bunurile deţinute în Bulgaria, Basarabia şi Bucovina de Nord.
Cei cărora le-au fost soluţionate deja dosarele de către prefectură şi li se comunică de către ANRP decizii de invalidare a hotărârilor emise de prefectură, adică li se încalcă dreptul de a mai încasa despăgubiri, pot să ştie că aceste decizii trebuie în mod obligatoriu atacate în instanţă, în termen de 30 de zile de la comunicare, în caz contrar dosarul fiind pierdut definitiv. Sunt foarte multe situaţii în ultimul timp în care ANRP-ul respinge pe bandă rulantă aceste dosare, pentru motive care nu au legătură cu legea, tocmai pentru a evita plata acestor despăgubiri. Singura şansa a acestor oameni o reprezintă acţiunile în instanţă, avănd ca obiect anularea acestor decizii.
Mai există o categorie foarte numeroasă de beneficiari ai despăgubirilor acordate pentru bunurile abandonate forţat în Bulgaria sau Basarabia, ale căror dosare sunt în curs de soluţionare fie la Comisia Judeţeană Timiş pentru aplicarea Legii 9/1998 sau a Legii 290/2003, fie la Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea acestor legi, fie chiar la Serviciul pentru aplicarea Legii 164/2014 din cadrul ANRP-ului.
Aceste instituţii, indiferent că vorbim despre comisiile menţionate sau despre ANRP, au iniţiat de mult timp o corespondenţă cu beneficiarii acestor despăgubiri, în cadrul căreia le comunică oamenilor – destul de lapidar – actele obligatorii pentru completarea acestor dosare şi pentru emiterea unei eventuale decizii de validare.
Problema este că sunt foarte mulţi care din neştiinţă ignoră aceste adrese pe care le primesc de la comisii sau de la ANRP, nu depun în termenul de decădere de 120 de zile – care însă poate fi prelungit – actele necesare, situaţie în care un dosar de acest gen poate fi pierdut definitiv.
Din aceste considerente, oamenii trebuie să fie foarte atenţi la aceste înscrisuri pe care le primesc, să acorde foarte mare atenţie stadiului în care se află dosarul, fie la Comisia judeţeană, fie la ANRP, şi să apeleze la consultanţă de specialitate pentru rezolvarea acestor dosare, întrucât o eventuală decizie de invalidare din partea ANRP-ului, a cărei anulare nu se mai câştigă în instanţa de judecată, reprezintă, conform actualei legislaţii, un dosar pierdut definitiv”.
