De ce eșuează, mereu, regionalizarea?

interjudetean

E liniște totală acum, pe frontul regionalizării. Nimeni, nici un reprezentant al înaltei (sau mai scundei) administrații de stat, centrale și teritoriale, nici un lider al vreunuia dintre partidele politice sau zgomotoasele grupuscule autoproclamate ”societatea civilă” nu mai suflă o vorbă despre acest subiect, de parcă n-ar fi întors țara pe dos, până acum doi ani, cu inițiative care de care mai năstrușnice de așa-zisă reformă administrativă.

Nici unul dintre cei care se zbăteau, până în 2013, să devină guvernatori de regiuni sau de ”superjudețe”, nici unul dintre gălăgioșii promotori pentru stabilirea capitatei de regiuni într-o urbe sau alta, nici unul dintre autorii desenelor frumos colorate (și atât) pe harta țării, dar, mai ales, nici unul dintre cei care au fost desemnați în comisiile naționale de specialitate nu mai scoate vreun cuvânt.

Tăcerea este, s-o spunem, pe deplin motivată, ea demonstrând cu vârf și îndesat că tot zgomotul de fond iscat în sezonul politic trecut pe tema regionalizării nu avea drept scop rezolvarea vreunei probleme fundamentale a țării, ci încercarea – nici măcar ea profesionistă – de a obține avantaje de moment pentru un grup sau altul.

Că problema de fond a reformei administrativ-teritoriale n-a fost nici măcar atinsă o dovedește, printre altele, și situația în care se află infrastrctura de interconectare a județelor dintr-una din cele mai consolidate regiuni ale țării: Vest – Timișoara.

CITEŞTE ARTICOLUL COMPLET ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ DE LUNI, 6 IULIE, A COTIDIANULUI RENAŞTEREA BĂNĂŢEANĂ


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *