Cei care s-au aflat vineri seară în spaţiul Fundaţiei „Calina” au avut ocazia de a afla, în cadrului unui Artist talk susținut de Farid Fairuz, cum s-a transformat coregraful român Mihai Mihalcea, fondatorul şi, vreme de ani buni, directorul Centrului Naţional al Dansului, într-un excentric personaj din Beirut, autor de performance, posesor al unei biografii fictive şi invitat, pe cât de oficial şi de mediatizat, pe atât de imaginar, al lui… Mihalcea însuşi.
„Trebuie să înţelegem ce tip de naraţiuni, de poveşti, ne costruiesc. De la audiţia pe care am luat-o la Şcoala de coregrafie din Bucureşti, în anii 80, mai ţin minte doar că nişte femei m-au tras tare de picioare. Ca profesor de dans clasic l-am avut pe Ioan Tugearu, un tip super-pasional, iar pe cel modern l-am studiat cu Adina Cezar, care era plastică, învăluitoare. Am prins şi defilările de la 23 august, unde am fost şi val, şi porumbel. Nici asta n-am putut uita.
După un popas post-revoluţionar într-un Berlin ce mi s-a părut halucinant, m-am întors acasă, unde mi s-au născut proiectele. Am înfiinţat şi condus Centrul Naţional al Dansului, am luptat pentru el ca Mihai Mihalcea, dorind ca publicul să aibă acces non-stop în lumea artiştilor. Grupul nostru a fost acuzat de terorism cultural şi chiar de huliganism.
Farid Fairuz s-a născut când Mihalcea a început să ruginească şi a apărut pentru prima dată în faţa spectatorilor o dată cu performance-ul „<<Bun rămas (sau despre discretele scăpări ale sistemului limbic)!>>„. La un moment dat a devenit prea teatral şi am fost nevoit să-l fac să renunţe la barbă, plete şi ochelari de soare. A făcut însă – şi va mai face – multe isprăvi„, a explicat invitatul Fundaţiei „Calina”, al cărui Artist talk face parte din proiectul „(mis)guided tours„ prezentat de invitatul momentului la în patru oraşe din ţară, printre care și Timișoara.
Un dispozitiv mobil care acționează în spațiul public sub forma aparentă a unui tur ghidat va face ca participanții la ineditul act artistic să devină deopotrivă performeri și observatori, într-un exerciţiu care le forţează imaginaţia, făcându-i să şi analizeze percepţiile într-o altă manieră decât cea obişnuită.
