Maestrul Romeo Rîmbu (foto), dirijorul concertului simfonic care va avea loc în seara aceasta pe scena Sălii „Capitol” a Filarmonicii de Stat „Banatul”, propune melomanilor timişoreni un program integral Claude Debussy, având în vedere că peste două luni se împlinesc o sută de ani de la moartea compozitorului francez.
Astfel, publicul va putea audia „Preludiu la după-amiaza unui faun”, „Fantezia pentru pian şi orchestră” în Sol Major, „Dans sacru” şi „Dans profan” pentru pian şi orchestră şi „Mica suită pentru orchestră”.
„Debussy s-a stins la finele lui martie 1918, răpus de cancer. Cu toate că a fost supus unei operaţii de colectomie, una dintre primele în acea vreme, el şi-a pierdut viaţa după o scurtă perioadă de firave speranţe.
La înmormântarea muzicianului nu a fost nimeni, Parisul fiind bombardat de trupele germane. Străzile erau goale. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare. În anul următor, Debussy a fost strămutat într-un alt cimitir şi înhumat cu onorurile cuvenite. Tot acolo a fost îngropată, un an mai târziu, şi fiica lui, Emma, victimă a unei erori medicale.
Programul serii se va deschide cu un adevărat manifest al impresionismului francez, <<Preludiu la după-amiaza unui faun>>. Lucrarea ilustrează, într-un fel original şi foarte liber, o poezie pastorală a lui Mallarmé, Debussy urmărind să prezinte tablouri muzicale succesive prin care trec visele unui faun în toropeala unei după-amieze de vară.
Acest admirabil poet al sunetelor a folosit substratul programatic pentru a-şi dezvălui impresiile stârnite de poezia preferată. Lirism, unduiri, culori, armonii, magie, toate pot fi întâlnite în această capodoperă saturată de miraj impresionist. Ascultătorul este invitat să renunţe la descoperiri de sensuri, fiind mai aproape de muzică dacă se lasă în voia simţurilor şi a propriei sensibilităţi.
Urmează o lucrare concertantă, <<Fantezia pentru pian>>. Unii muzicologi ai vremii spuneau că lucrarea este un Debussy fără alte influenţe, alţii că ar fi fost influenţat de Simfonia cévenole a lui Vincent d`Indy, sau chiar de folclorul insulei Java.
Într-adevăr, Debussy a ascultat această muzică la Expoziţia universală de la Paris, în 1889. El a început lucrările la Fantezie în acelaşi an, în octombrie şi a terminat compoziţia în aprilie 1890. Nu se ştie de ce Debussy a dorit să retragă lucrarea încă din timpului repetiţiilor.
Cronicari ai vremii motivau această retragere prin faptul că Vincent d`Indy, prietenul său, se plângea că nu are destule repetiţii şi că ar fi fost bine să se cânte doar prima parte. Debussy nu ar fi acceptat acest lucru.
Până la urmă concertul s-a ţinut, dirijor fiind Vincent d`Indy, la doar un an după moartea compozitorului. Este structurată în trei mişcări, la fel ca un concert de pian, şi se bazează pe o temă ciclică.
În această seară timişorenii îl vor audia în interpretarea pianistei Andreea Dumitrescu. Tot Andreea va interpreta şi cele două dansuri care urmează, în original compuse pentru harpă. Faimoasa firmă de instrumente Pleyel i-a cerut lui Debussy să compună o piesă-test pentru viitoarele harpe cromatice pe care voia să le construiască pentru Conservatorul din Bruxelles.
Aşa s-au născut <<Dans sacru>> şi <<Dans profan>>. Primul este mai liber în formă, mai static, cu acorduri prelungi, precum o incantaţie improvizată. <<Dans profan>> este alcătuit din variaţii libere cu şiraguri de sonorităţi.
<<Mica suită>> a fost compusă pe parcursul a trei ani, între 1886 şi 1889, bineînţeles cu pauze, pentru a realiza alte proiecte. Varianta originală fusese creată pentru pian la patru mâini. Premiera s-a petrecut la 2 februarie, într-un salon din Paris, când Debussy a cântat-o împreună cu pianistul Jacques Durand, un mare editor de partituri muzicale din Franţa. De fapt se pare că Durand i-ar fi cerut compozitorului o lucrare mai accesibilă şi mai simplă, pe care să o poată cânta şi el.
În 1907 lucrarea s-a născut din nou când <<Mica suită>> a fost orchestrată de colegul lui Debussy, Henri Büsser, şi publicată tot de editura lui Durand. Este, desigur, varianta din finalul concertului simfonic de astăzi, însă menţionăm că această lucrare a mai cunoscut transcripţii. Una pentru clarineţi, alta pentru harpă, una pentru orchestră de suflători şi una pentru orchestră de cameră, tot pentru suflători.
Lucrarea durează aproximativ 13 minute şi este structurată în patru părţi: <<În barcă>>, <<Cortegiu>>, <<Menuet>> şi <<Balet>>”, subliniază Mircea Tătaru în avancronica acestui concert.
