Este o localitate în formă rectangulară, cu străzi drepte şi largi. A fost înfiinţată în 1767, pe vremea Imperiului Habsburgic. Până la venirea coloniştilor germani, pe locurile unde astăzi se găseşte comuna, nu exista decât o mlaştină cu o vegetaţie abundentă.
Pentru a seca aceste zone şi a le transforma în terenuri arabile, Maria Tereza a adus colonişti din diferite regiuni ale Germaniei. Colonizarea în Banat s-a făcut în mai multe valuri, iar în comuna timişeană Iecea Mare germanii au ajuns cu cel de-al doilea flux.
Au fost cei care au ridicat primele 200 de case şi care au secat terenurile din zonă. Cu timpul, germanii au plecat şi de-abia dacă se mai găsesc vreo două familii din această etnie. Au rămas însă casele frumoase, străzile largi şi unele înscrisuri.
În biroul primarului Liviu Ştefan Tomulea, se găsesc câteva hărţi vechi, amintind de vremurile de odinioară, dar şi ordinea şi de meticulozitatea nemţească. Fiecare stradă era bine trasată, dar şi parcelele de teren erau aşezate în ordine, fiind uşor de identificat. Până şi şanţurile de apă au fost inteligent concepute. La jumătatea străzii, înclinarea canalului se schimba, astfel că apa curgea în ambele direcţii, pentru a proteja casele de văiugă.
În vara aceatui an, întreaga comunitate din Iecea Mare a sărbătorit 250 de ani de înfiinţarea localităţii, prilej pentru câteva zile pentru şvabii care s-au născut pe aceste meleaguri să se întoarcă acasă.
