Punctul central al agendei săptămânii este situaţia premierului Sorin Grindeanu, a cărei incertitudine în fruntea guvernului devine tot mai presantă. Atacurilor lansate prin „gurile de foc” Gabriela Firea şi Lia Olguţa Vasilescu li s-a răspuns cu o primă mişcare de solidarizare cu premierul, făcută de filiala timişeană a PSD.
Gestul acesteia, de a face scut în faţa lui Grindeanu, pare normal, date fiind legăturile cel puţin colegiale cimentate de-a lungul vremii. Dar, pe o scenă politică în care atacurile din interior încep să fie cuprinse în fişa postului, poziţia PSD Timiş trebuie remarcată, măcar pentru spiritul de camaraderie dovedit.
Pe lângă asta, nu trebuie neglijate multe avantaje de care Timişul s-ar lipsi în mod automat dacă ar pierde premierul. Nu e vorba numai de marile investiţii pe care le clamează toată lumea, ci şi de aspecte secundare, aparent mărunte, dar cu mare impact în viaţa timişenilor.
Când ai premier din judeţul tău, cu alt tonus mergi la Bucureşti pentru proiecte sau alte facilităţi, fie că eşti preşedinte, primar sau director de instituţie publică. Nici nu trebuie să vorbeşti cu premierul, pentru că cei din eşaloanele doi şi trei ştiu că problema trebuie rezolvată, că doar ai venit din judeţul premierului.
Practic, vorbim de un avantaj psihologic pe care îl au liderii timişeni, generat de un fel de etichetă, una invizibilă, dar pe care toţi bucureştenii o pot citi: „Sunt de la Timiş”.
Debarcarea lui Grindeanu ar duce automat la pierderea acestei etichete, cu toate consecinţele ce vor urma, păguboase pentru judeţ. De aceea, Semnalul de la Timişoara nu este doar acţiune formală, ci o decizie politică ce ar putea genera o emoţie menită a-i asigura un curent favorabil premierului.
