Adio, Regie Autonomă de Transport Timişoara?

Unul dintre motivele pentru care puterea și opoziția nu s-au înțeles la dezbaterea bugetului din cadrul ședinței Consiliului Local Timișoara a fost neacordarea subvenției pentru tot anul către Regia Autonomă de Transport. Unul dintre argumentele cu care executivul a justificat alocarea cu 11 milioane de euro mai puțin decât era necesar pentru 2016 a fost că, oricum, până la toamnă, RATT se va transforma în societate comercială. Intenția a fost, de altfel, făcută publică și în bugetul de venituri și cheltuieli al RATT, care a fost aprobat fără rețineri de aleșii timișoreni.

În același timp, însă, legislația din domeniul fiscal prevede că autoritățile locale trebuie să asigure mai întâi finanțarea secțiunii de funcționare și abia apoi pe cea a secțiunii de dezvoltare, unde intră studiile și investițiile. Neasigurarea integrală a subvenției pentru transportul în comun ar putea aduce executivul într-o oarecare culpă, în caz că lucrurile vor merge prost în privința banilor.

Desigur, amendamentul de acordare a sumei totale către RATT a căzut la vot, iar cei care l-au propus au scăpat, pe moment, de acuzația că se opun proiectelor orașului.

Motivul pentru care Primăria Timișoara dorește să renunțe la singura sa regie autonomă nu își are rădăcinile în vreo reglementare legislativă imperativă, ci într-un proiect de lege, publicat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în 2015 și netrecut, deocamdată, prin parlament.

Proiectul se numește Legea serviciului de transport public de călători, iar în expunerea de motive a acestuia se arată: „Potrivit reglementărilor adoptate, serviciul de transport public de călători se realizează prin intermediul unor transportatori, întreprinderi publice sau private, deținători de licență, denumiți operatori, ce acţionează pe propriul risc sub coordonarea, monitorizarea şi controlul autorităţilor locale competente. Operatorii pot avea următorul statut: servicii publice de interes local sau, după caz, judeţean, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, ce funcţionează pe bază de gestiune economică proprie şi au autonomie financiară şi funcţională; societăţi comerciale cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv ca urmare a reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor de interes local sau judeţean subordonate autorităţilor locale competente; societăţi comerciale cu capital social privat; societăţi comerciale cu capital social mixt”.

Dar de ce atâta grabă?

În privința termenului de punere în aplicare a noii legi, acesta nu este atât de stringent, după cum se deduce din aceeași expunere de motive: „Adoptarea noilor reglementări în intervalul 2015 – 2018 și intrarea lor în vigoare înainte de anul 2019 oferă posibilitatea cunoașterii și însușirii în timp util a noilor prevederi legale de către autoritățile administrației publice locale și de către operatorii de transport, acestea putând fi fructificate și valorificate pentru pregătirea și elaborarea noilor programe de transport, pentru fundamentarea viitoarelor strategii locale de dezvoltarea a serviciului, respectiv a planurilor de afaceri și de dezvoltare ale operatorilor”.

Legiuitorul nu se grăbește deloc, dar Primăria Timișoara o face, de parcă transformarea unei regii în societate comercială se întâmplă de pe o zi pe alta. Probabil că reorganizarea aceasta are și unele motive subterane, pentru că pe cele reale executivul nu s-a obosit să le expună nici consilierilor și nici publicului larg. Poate că e rost de vreo achiziție fructuoasă, de o reorganizare a aparatului funcționăresc, de niște noi posturi de director sau… cine știe?