MĂRIRE ŞI DECĂDERE. De la limuzine şi trai de lux, fiul unuia dintre cei mai influenţi oameni din Timişoara a ajuns să muncească din greu pentru a-şi asigura existenţa

A fost una dintre persoanele cele mai cunoscute ale Timişoarei. În anii 1990, dar şi înainte de Revoluţie, numele său a fost asociat cu cel al Hotelului Continental, care a însemnat totul pentru el.

O spune chiar şi fiul său, Tinel Urcan: „Hotelul a fost copilul lui”. De fapt, la un moment dat, chiar numele complexului devenise „Continental-Cornel”, semn al legăturii indestructibile care se crease în timp. În final, tocmai această adevărată obsesie avea să-i fie fatală fostului om de afaceri, un personaj pentru care trecerea de la succes la eşec total a fost dintre cele mai abrupte care s-au văzut vreodată.

Copil de bani-gata, pasionat de muzică

Regretatul Cornel Urcan, căci despre el este vorba, a lucrat la Continental de când s-a înfiinţat hotelul. A fost chelner de lux, apoi a ajuns director, penru ca, după 1989, să preia afacerea pe cont propriu. Mai întâi a luat imobilul în chirie, apoi contractul s-a transformat într-unul de leasing.

Au fost vremuri frumoase, în care numele Urcan era unul cu foarte mare greutate în Timişoara, mai ales că se ştia că la „Conti” cam aveau uşa deschisă mai-marii vremurilor respective, de la politicieni, la poliţişti şi vedete din show – biz.

Cornel Urcan are un fiu, Tinel, pe care, la acea vreme, mai toţi tinerii îl invidiau pentru situaţia sa: maşini de lux, haine scumpe şi iubite care câştigaseră concursuri de miss.

Era un lucru normal chiar şi pentru vremea respectivă, în condiţiile în care, acum, opulenţa copiilor de bani-gata depăşeşte orice limită. Desigur, şi Tinel Urcan a fost un răsfăţat al acelor timpuri, numai că tatăl său i-a şi pretins unele lucruri. De exemplu, marele boss de la „Conti” a ţinut neapărat ca fiul său să devină muzician.

Pentru asta, Tinel Urcan a urmat cursurile şcolilor cu profil muzical până la terminarea liceului. „Chiar am câştigat unele concursuri, iar tata m-a încurajat mereu”, spune Tinel. Dar, când stai lângă butoiul cu miere nu poţi să nu te şi lingi un pic pe degete.

Aşa e şi cu Urcan-junior, care conducea atunci cele mai avangardiste modele de maşini. Era normal să roiască şi fetele în jurul său (aşa-zisele „pitzipoance” din ziua de azi), iar dimensiunile acestora erau criterii obligatorii, ca şi acum. Nu e de mirare că Tinel Urcan umbla doar cu foste miss-uri, pentru că trebuia să ţină la etichetă.

Totuşi, „play-boy”-ul de acum 15-20 de ani ţine să aducă o nuanţă: „Eu umblam doar cu una, nu cu mai multe, cum se întâmplă acum. Am avut câteva relaţii lungi, de trei-patru ani. La fel a fost şi cu maşinile. Erau modele tari, dar aveam o singură maşină, nu zece, cum fac alţii în ziua de azi. Atunci, erau alte distracţii, mergeam la un grătar, la un chef, nu ştiam de droguri sau alte prostii, cum se întâmplă în vremea asta”.

O cădere pe toate planurile

Toate au fost bune şi frumoase până în anul 2001, când Cornel Urcan a fost arestat. De atunci, a început calvarul.

„Am rămas fără nimic. Tata a pierdut hotelul, dar şi apartamentul în care stăteam în chirie. A fost o lucrătură, pentru că miza a fost hotelul. De aia l-au arestat pe tata, ca să îi ia hotelul. L-au acuzat de delapidare, dar cum putea el să fure tot de la el? În fine, a fost tare neplăcut”, îşi aminteşte Tinel. Vremurile frumoase au apus brusc, fetele s-au reorientat, iar maşinile de fiţe au rămas doar amintiri.

„Nici nu am mai avut maşină. Mai îmi împrumutau, câteodată, prietenii autoturismul lor, dar de foarte multe ori am mers cu tramvaiul. Am făcut de toate în acea perioadă. Am fost ospătar, iar apoi am cărat pizza acasă la oameni.

Ce, e o ruşine să munceşti? Mie nu mi-a fost ruşine. Prietenii s-au împuţinat dintr-odată, au mai rămas doar câţiva, îi pot număra pe degete. Recunosc, au fost şi câţiva care ne-au ajutat, dar cât să îţi dea şi prietenii? Te ajută o dată, de două ori, dar nu mai mult, că doar nu îţi e nici mamă, nici tată”, spune Tinel Urcan, după ce viaţa l-a făcut să treacă prin cele mai negre experienţe.

O arestare cu multe semne de întrebare

Marele of al fostului „play-boy” este că tatăl său a stat nevinovat în închisoare. Are şi argumente, destul de solide: conform ultimei sentinţe judecătoreşti, Cornel Urcan a fost achitat! Cu toate acestea, a stat aproape doi ani în arest preventiv, pentru că aşa erau reglementările de atunci. Achitarea s-a produs, însă, prea târziu, la un an şi jumătate după ce fostul şef de la „Conti” a decedat. Eşecul, închisoarea, umilinţele şi frustrarea l-au doborât. A murit în 2009, diagnosticul medicilor fiind de infarct intestinal.

Fiul său îşi aminteşte de acele vremuri: „Când a ieşit din arest, era tare slăbit şi speriat. Îmi spunea că îi e teamă că ăştia pot să îi facă un alt dosar, atât de tare l-au atins. Atunci când îi prelungeau mandatul de arestare, judecătorii nici nu aveau curajul să se uite în ochii lui”. Tinel Urcan e convins că tatăl său a fost băgat în puşcărie ca să i se ia hotelul. Are şi unele probe şi îl acuză pe procurorul care a instrumentat dosarul că era prieten cu cel care a preluat, apoi, „Continentalul”: „Sunt şi poze cu ei împreună, când erau în America.

Eu am făcut plânegere şi ne judecăm în continuare, dar m-am cam săturat şi am cedat drepturile litigioase. Cel mai important lucru este că am curăţat numele tatălui meu şi am demonstrat în instanţă că a fost nevinovat. E o satisfacţie, chiar dacă achitarea a venit după decesul său”.

Viaţa merge mereu înainte

Tinel Urcan nu pare o persoană care să aibă resentimente. Lasă impresia unui tip împăcat cu sine şi detaşat de toate mizeriile prin care a trecut.

Practic, el trăieşte o nouă viaţă, una mult mai normală, dar pentru care alţii l-ar invidia chiar şi acum: e familist, are o fetiţă şi un serviciu respectabil, pentru că, de un an şi jumătate, este funcţionar public la ANAF Timişoara.

Deasupra tuturor învăţămintelor, destinul familiei i-a arătat că el rămâne adevăratul copil al lui Cornel Urcan, nu o clădire pentru care nu merită să-ţi sacrifici viaţa.