Un timișean face rime în grai bănățean în timp ce îngrijește austrieci cu dizabilități

Viața grea la muncă peste hotare pentru a-și asigura existența nu îl sperie pe un timișean care, în timp ce îngrijește câțiva tineri cu dizabilități din Austria, face rime hazlii în grai bănățean.

”Ne dușeam sara la fece/ Pe o stradă-ntunecată/ Apringeam cât-un răpelce/ Să țucăm câtă o fată./ La-nșeput nu o vrut fata/ După-aia n-am scăpat/ Ș-am dus-o până acasă/ Ș-acolo m-o țucat./ Dân` tri vorbe m-o spus fata/ Că ia îi dă măritat/ În piețât să merg cu tata/ Că n-are vreme dă stat./ Așa-s fecili la sace/ Să grăbesc la măritat/ Plâng c-au zâle blăstămace/ După ce s-or cununat./ Ș-atunș` ele ar vrea să fie/ Iarăș` fece la părinți/ Dar când ai trecut la dracu/ N-ai cum să mai treși la sfinți./ Poți dup-aia dacă vrei/ Să ce roji la Vatican/ C-ai trecut tu la muieri/ Crică mai dă mult d-un an./ Dă ce roji tri luni la Papă/ Nu ce poace fașe fată/ Dară drumul al mai scurt/ Poț` să-l rândui cu` n chirurg. Și iacă așa…”, spune Ion Olariu, zis Codruț, poetul nedeslușit al Pădurenilor.

Omul consideră că așa i-a fost scris, să facă rime și haz de necaz. ”M-am născut la Reșița pe când mama se afla la piaț` să vândă brânză. Am venit pe lume la șapte luni, iar tata, de bucurie că are băiat, a chefuit atât de mult încât, când să mă înregistreze, a uitat ce nume i-a spus mama să-mi pună. Așa, la inițiativa celui de la Sfat, am ajuns Ion, dar toți îmi spun Codruț, cum ar fi vrut mama”, povestește Ion Olariu.

Timișeanul din comuna Pădureni a avut de mic abilitatea de a se juca cu cuvintele. Primele versuri le-a pus pe hârtie abia la 16 ani, când a simțit pentru prima dată fiorii dragostei pentru o fată din sat pe nume Ana.

La 25 de ani, a treia nevastă

Viața i-a dat lui Ion Olariu multe motive să facă versuri. ”Prima dată m-am cununat la 21 de ani. După doi ani, eram din nou în fața ofițerului de stare civilă. La 25 de ani, eram deja la a treia nevastă. Dacă primele două soții au fost de-ale noastre, din zonă, cea de-a treia a lăsat Timișoara pentru a veni în Pădureni. A fost greu la început, pentru că locuiam înspre Șag, iar pentru a duce fetele la grădinița din sat făceam cu mașina 28 de kilometri, pentru că nu aveam drum asfaltat și trebuia să ocolesc mult”, spune poetul satului.

Din nou la școală în al patrulea deceniu de viață

Ca mai toți din zona Pădureniului, omul și-a dedicat tinerețea Comtimului, de unde a plecat ”cu ordonanță” și și-a făcut o firmă de construcții. Lucrurile însă nu se legau așa cum poetul înșiruie cuvintele, dar săteanul cunoscut drept Codruț, omul cu rimele la el, a vrut să facă avere cu o mașină de confecționat bolțari. Nu i-a ieșit însă.

”Draji mei la șeasu ăsta/ Nu mai știi pră șin` să crezi/ Când te-apuși să-țâ găini/ Pă piaț` să caută iezi./ Când ghingești că-ar fi mai bine/ Să ce-apuși ca să țâ vași/ Lapcili n-ai cui să-l dai/ Nici dă pui în el colași…

Cum nimic n-a mers, m-am pus cu burta pe carte. Am făcut un curs de trei luni de îngrijitor bătrâni și unul de șase luni de infirmier. Mai apoi, când trecusem deja de 40 de ani, am făcut și eu și soția Școala postliceală sanitară și am plecat în Austria, la un cămin pentru persoane cu dizabilități.

Venitul lunar pornește de la 2.000 de euro, însă suntem disponibili 24 de ore din 24. Intenționez însă să plec în Elveția, la un sanatoriu unde câștigul trece de 5.500 de franci elvețieni. Am două fete pe care le-am lăsat în țară cu părinții mei și care au rezultate deosebite la liceu, respectiv facultate.

Acasă mai vin doar în vizită și, la diferite evenimente din zonă – nunți, botezuri sau rugi – mai spun câte un vers. Compun aproape tot timpul, despre orice eveniment și în grai bănățean și în limba română literară. Acolo, departe, așez cuvintele în versuri pentru a fi mai aproape de casă”, spune timișeanul care mărturisește că a plecat de nevoie din țara ”unde lumea plânge și râd doar cei de la nebuni”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “Un timișean face rime în grai bănățean în timp ce îngrijește austrieci cu dizabilități

  1. Da reusesc in tara daca sint singuri la parinti si au un inceput bun tata cu mama imi face nunta banii ramin la miri mama si tata imi fac casa si imi mi cumpara masina mai imi face si o firma si tinerii casatoriti numai intretin ce le-a lasat parintii Sa da dar cind pornesti de jos nu este asa simplu si usor

  2. Da,cunosc „poetul” satului,mi-a fost coleg de „generala”! Nu vreau sa comentez „de rau”,dar sunt oameni care au reusit si in „tarha”,fara sa ingrijeasca oameni cu dizabilitati in strainatate!Felicitari marelui poet Lighezan!

Lasă un răspuns