Tomata românească din piețele timişorene devine din ce în ce mai… turtită de produsele similare din Polonia și Turcia

Pentru a ține cont, în marea sa înțelepciune, de jindul poporului după legume autohtone, guvernanții României au demarat în acest an un program special, prin care au susținut doar una dintre ele, și anume tomata.

Deținătorii a cel puțin o mie de metri pătrați de sere sau solarii cultivate cu pătlăgele roșii au putut beneficia de câte 3.000 de euro, iar programul a avut mulți solicitanți și s-a bucurat de succes. Din păcate, consumatorul a rămas tot la cheremul importurilor, pentru că în marile magazine roșiile autohtone (ca și alte legume sau fructe) se găsesc la fel ca înainte, adică doar în perioada de vară. În rest, cumpărăm cu sârg roșii poloneze sau turcești, despre care nu știm exact cum au fost crescute și care au un gust foarte îndepărtat de cel pe care ni-l amintim din copilărie.

Pare ciudat să găsești într-un hipermarket timișorean tomate poloneze, apărute prin lunile mai-iunie, această țară având, cum lesne își poate da seama oricine, o climă mai aspră decât România. Roșiile de la noi pot fi găsite mai mult prin piețe sau direct de la producător și au costuri diferite față de cele din marile magazine.

O scurtă plimbare prin piețele noastre ne-a arătat că roșiile noastre pot fi cumpărate acum, în plin sezon, cu prețuri care pleacă de la doi lei și ajung până la șase lei kilogramul (cele mari cât pumnul). Nici cu alte legume nu stăm mult mai grozav, pentru că hipermarketurile au pus abia recent în vânzare vinete românești, de exemplu, în rest umplând rafturile cu vinete mai exotice, albe sau… graffiti. Un singur hipermarket se laudă că vrea să ne readucă în atenție roșiile românești și le pune în vânzare pe cele de Buzău, cu 5,99 lei/kg, comparativ cu soiul obișnuit, care costă 3,99 lei.

Cum fac alții?

Nu se știe cum procedează alte țări în materie de agricultură, dar, în mod sigur, au fost mai înțelepte decât noi. Polonia ne dă clasă la roșii și la mere, cu care a umplut magazinele, semn că are o producție mare, ieftină și de calitate bună, pe care o exportă cu succes. Prețul la raft al roșiilor este de 5-6 lei/kg, depinzând de perioada din an.

În Grecia, roșiile au parte de un tratament special, agricultorii locali udându-le cu grijă dimineața și seara și deplasându-se zilnic în piețe cu lădițele pline. Direct de la fermierul grec, pătlăgelele roșii costă un euro kilogramul (la fel ca piersicile sau nectarinele), iar la magazinele alimentare, 1,10 euro, adică, în bani românești, nu mai mult de cinci lei. Venind mai aproape, când treci granița în Serbia, pe lângă șosea îți atrag atenția șirurile parcă nesfârșite de solarii cu roșii și ardei.

În România, strădania legumicultorilor nu este la început, doar pașii pe care îi face statul ca să-i sprijine sunt încă timizi. Orice legume sau fructe au un gust mult mai bun dacă sunt consumate cât mai aproape de locul unde au fost culese. Din păcate, despre legea hipermarketurilor, cea care ar fi trebuit să încurajeze prezența produselor românești în marile magazine, nu s-a mai auzit nimic în ultima vremea, reglementarea fiind lăsată, pur și simplu, fără norme de aplicare.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Tomata românească din piețele timişorene devine din ce în ce mai… turtită de produsele similare din Polonia și Turcia

  1. si totusi ce ne facem cu producatorii care au lucrat pe dincolo si pe langa tehnologie au venit si cu rasaduri sau seminte de acolo care sunt mai productive , mai rezistente la daunatori , boli si depozitari indelungate ,dar care nu au nici pe departe gustul autohton ca sa nu zic mai putin sanatoase. Asta e globalizarea, ce sa faci ,avantaje si dezavantaje

Lasă un răspuns