Timișoara – 31 de ani de libertate

Au trecut, iată, 31 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, eveniment care a redefinit din temelii nu doar ordinea politică din țara noastră și dintr-o largă vecinătate, ci, în primul rând, modul de viață al fiecăruia dintre noi.

Contemporanii momentului au perceput amplitudinea schimbării instantaneu, însă acomodarea cu ea, înțelegerea efectivă a regulilor lumii în care am pășit atunci – o lume a normalității, la urma urmei – s-a produs în timp, poate niciodată complet pentru unii.

La scară istorică, aceste trei decenii și un an înseamnă puțin; la scară umană, este o durată copleșitoare, a cărei dimensiune o putem înțelege mai bine dacă ne gândim că, dintre cei care au fost atunci, în Decembrie 1989, pe străzile Timișoarei (și ale celorlalte localități din Banat și din țară), mai mult de o treime au trecut deja în lumea umbrelor, iar adolescenții ce-și descoperiseră sub gloanțe și la mitinguri vocația de Gavroche își fac astăzi calculele de pensionare.

Și pentru unii, și pentru ceilalți, schimbarea a fost înainte de toate o eliberare personală, o reproiectare a destinului propriu, fiecare amestecând în proporții ușor diferite gustul victoriei și pe cel al înfrângerii, bucuria și amărăciunea. Nu însă și regretul pentru ceea ce a fost. Ori de câte ori s-a vorbit despre regret în lunile, anii și deceniile care au urmat, a fost nu o raportare autentică la trecut, ci una la provocările, deloc puține, ale momentului în care au fost exprimate, și la așteptările, mai realiste ori mai radicale, pe care le-a avut în acele zile… și pe care și le-a reformulat cu fiecare prag traversat pe măsura maturizării individuale în ritmul construirii noii societăți. Cealaltă treime a trăitorilor de astăzi este cea a adevăraților învingători ai lui Decembrie 1989: ei sunt cei născuți în noua lume, după schimbare, cei care n-au cunoscut constrângerile Vechiului Regim și pentru care libertatea de exprimare, de călătorie, de comunicare, de alegere a mărfii din raftul magazinului sunt la fel de firești ca respiratul. Cei pentru care poveștile părinților și cele ale bunicilor despre greutățile de Dinainte sunt ușor necredibile și care au uneori (și din cauza acestei lipse de experiență, dar mai ales datorită naivităților specifice tuturor tinerilor, din orice epocă și orice loc) tentația să creadă că lucrurile au fost exagerate, că va fi fost ceva bun și în lipsa de libertate sau în stabilirea de undeva, de sus, a felului în care trebuie să mănânci, să te îmbraci și să gândești. Dar fiecare generație se maturizează pe risc propriu, așa că n-avem de ce să ne îngrijorăm că tot mai mulți dintre ei, adevărații învingători, ajung la vârsta deciziilor politice, intră în lumea afacerilor, a carierelor, a vieții trăite în răspundere proprie. Viitorul le aparține și, prin faptul că această generație există, Revoluția a învins.

1 Comments
Basarabeanul 20/12/2020
Revolutia a invins, scrie autorul! Dar eu ,ca multi altii, ma intrb cu ce pret? Citi oameni au platit cu viata si singele lor, atit in timpul revolutiei cit si pina la venirea ei? Putem noi sa" stergem cu buretele" toate minciunile, furturile , crimele, si in general, toate nedreptatile savirsite de odiosul regim criminal comunist? Eu zic ca nu. De accea avem neaparata nevoie de o LEGE A LUSTRATIEI